#aparitie

• apărea — A deveni vizibil, a ieși la iveală dintr-un loc ascuns sau neclar; a se arăta privirii în mod neșteptat ori treptat. În sens larg, definește procesul de a lua ființă, a lua naștere, a se publica o operă literară sau a se manifesta un fenomen clinic, social ori economic care nu exista anterior în acel mediu.
• apariție — Acțiunea de a apărea și rezultatul ei; momentul în care o persoană, un obiect sau un fenomen devine vizibil sau se iveste brusc; publicarea oficială a unei opere literare, muzicale ori științifice; manifestare neașteptată sau spectaculoasă a unei prezențe fizice ori spirituale într-un anumit loc.
• aparițiune — Variantă fonetică învechită și profund literară a substantivului 'apariție', utilizată frecvent în proza romantică și fantastică din secolul al XIX-lea; definește o arătare stranie, o prezență spectrală, o fantomă sau ivirea bruscă a unei entități supranaturale ori a unei viziuni mistice.
• arăta — A face să devină vizibil, a pune în evidență, a indica cu mâna, cu un obiect sau prin intermediul unui semn; a demonstra, a dovedi sau a manifesta o anumită stare, însușire ori calitate. La forma reflexivă, verbul descrie aspectul exterior al unei persoane, modul în care se prezintă vizual ori apariția unei entități într-un anumit spațiu.
• arătare — Acțiunea de a arăta sau rezultatul ei; apariție bruscă, adesea misterioasă, supranaturală sau fantomatică a unei ființe ori a unui duh; nălucă, specter sau viziune care impresionează simțurile. În sens de infinitiv lung, reprezintă actul de indicare, expunere vizuală sau demonstrare a unui obiect ori adevăr.