#antimoniu

• antimonial — Care conține antimoniu (stibiu), care se referă la antimoniu sau este obținut din acest metaloid; preparat chimic, aliaj sau compus medicamentos în structura căruia intră antimoniul. În istoria farmaciei, descrie remedii specifice utilizate ca emetice (pentru a provoca voma) sau ca tratamente antiparazitare în medicina veterinară și umană timpurie.
• antimoniat — Sare a acidului antimonic, obținută prin combinarea chimică a oxidului de antimoniu pentavalent cu o bază sau un oxid metalic; compus chimic structural în care stibiul acționează cu valența maximă. Ca adjectiv, descrie o substanță sau un mineral care a fost tratat ori conține în rețeaua sa cristalină un astfel de compus anionic.
• antimonic — Care conține antimoniu (stibiu) aflat în starea sa de valență maximă (pentavalent, +5); privitor la compușii chimici rezultați din combinarea acidului sau oxidului de antimoniu superior. În sens structural, determină molecule cu o stabilitate termică ridicată și o reactivitate specifică, utilizate adesea ca ignifuganți sau catalizatori în procesele industriale.
• antimonică — Forma de feminin singular pentru adjectivul antimonic; care conține antimoniu (stibiu) aflat în starea sa de valență maximă pentavalentă (+5) sau se referă la compușii rezultați din combinarea acidului ori oxidului superior de stibiu. În sens structural, determină o substanță, o sare sau o soluție stabilă utilizată industrial ca ignifugant, opacizant ori catalizator.
• antimonil — Radical chimic monovalent compus dintr-un atom de antimoniu și un atom de oxigen (SbO), în care stibiul acționează cu valența trivalentă; grup funcțional ce intră structural în compoziția unor săruri complexe, cum este tartratul de stibiu și potasiu (tartrul emetic). În sens industrial și farmaceutic, compușii săi au fost utilizați istoric ca emetice sau mordanți în vopsitorie.
• antimoniu — Element chimic cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, situat în grupa a 15-a a tabelului periodic, fiind un metaloid lucios, de culoare alb-argintie, casant și cu o conductibilitate termică și electrică scăzută. În sens structural și industrial, este utilizat pe scară largă la fabricarea aliajelor antifrecare, a plăcilor pentru acumulatori, a materialelor semiconductoare și ca agent ignifugant.
• antimoniură — Compus chimic binar format prin combinarea antimoniului cu un metal sau cu un element mai electropozitiv, în care stibiul acționează cu starea de oxidare negativă (-3); în sens structural și tehnologic, multe antimoniuri (cum este antimoniura de indiu sau de galiu) posedă proprietăți speciale de semiconductori, fiind utilizate în fabricarea detectorilor de infraroșu și a diodelor laser.