#antibiotice

• actinofag — Virus bacterian (bacteriofag) specializat structural în infectarea și distrugerea bacteriilor din ordinul Actinomycetales (actinomicete). Acești viruși joacă un rol ecologic și industrial esențial, fiind utilizați în cercetarea genetică sau în controlul infecțiilor bacteriene, dar pot reprezenta și un pericol structural în industria biotehnologică dacă periclitează culturile bacteriene folosite pentru producția de antibiotice.
• actinomicet — Bacterie gram-pozitivă, preponderent aerobă, aparținând ordinului Actinomycetales. Deși din punct de vedere evolutiv și structural sunt procariote (bacterii), aceste organisme prezintă o morfologie unică, formând filamente ramificate lungi care imită miceliul ciupercilor. Sunt extrem de răspândite în sol, având o importanță ecologică crucială în descompunerea materiei organice și o valoare industrială uriașă, fiind principala sursă naturală pentru producția de antibiotice (cum ar fi streptomicina).
• actinomicetă — Formă feminină uzuală pentru substantivul 'actinomicet'; bacterie gram-pozitivă, preponderent aerobă, ce prezintă o rețea structurală de filamente ramificate subțiri care simulează aspectul unui miceliu fungic. Trăind în principal ca saprofit în sol, o actinomicetă este responsabilă pentru sinteza multor compuși bioactivi importanți, remarcându-se prin producția de geosmină (substanța ce oferă mirosul pământului după ploaie) și prin sintetizarea majorității antibioticelor utilizate în medicina modernă.
• actinomicetale — Denumire românească pentru ordinul taxonomic Actinomycetales, care grupează bacterii gram-pozitive cu un conținut ridicat de guazină și citozină în ADN, caracterizate structural prin capacitatea de a forma filamente ramificate asemănătoare hifelor fungice. Aceste microorganisme joacă un rol ecologic major în descompunerea materiei organice complexe din sol și sunt esențiale în biotehnologie, constituind principala sursă naturală de metaboliți secundari cu rol antibiotic, antifungic și imunosupresor.
• antiblenoragic — Care combate, previne sau vindecă blenoragia (gonoreea); substanță farmaceutică, medicament sau tratament antiseptic și antimicrobian conceput special pentru distrugerea bacteriei Neisseria gonorrhoeae. În sens terapeutic, termenul descrie proprietățile specifice ale unor antibiotice sau soluții topice utilizate istoric și modern în protocoalele de combatere a infecțiilor cu transmitere sexuală.
• antiinfecțios — Care previne, combate, distruge sau oprește multiplicarea agenților patogeni responsabili de declanșarea unei infecții (bacterii, virusuri, fungi sau protozoare); medicament de sinteză ori remediu natural capabil să sterilizeze un focar infecțios. În sens clinic, include antibioticele, antiviralele, antifungicele și antisepticele aplicate topic.
• antisifilitic — Care previne, combate sau tratează sifilisul; substanță chimică ori medicament utilizat pentru distrugerea spirochetei Treponema pallidum. În istoria medicinei, clasa a inclus compuși pe bază de mercur, arsen (salvarsan) sau bismut, în timp ce în farmacologia modernă se referă în mod specific la penicilină și alte antibiotice cu eficiență clinică demonstrată împotriva infecțiilor treponemice.
• automedicație — Practică medicală ce constă în inițierea și administrarea de medicamente, suplimente sau remedii de către un individ din proprie inițiativă, pentru tratarea unor simptome auto-diagnosticate, fără a consulta un medic și fără prescripție autorizată. Deși utilă în gestionarea unor afecțiuni minore prin produse OTC, automedicația necontrolată reprezintă o problemă majoră de sănătate publică din cauza riscurilor severe de diagnosticare greșită, reacții adverse adverse, interacțiuni medicamentoase periculoase și dezvoltarea rezistenței la antibiotice.