#antian

• antiafrodiziac — Substanță chimică, aliment, medicament sau factor psihologic care are proprietatea de a diminua, inhiba sau suprima apetitul sexual (libidoul). În farmacologia clinică, aceste substanțe acționează fie prin reducerea nivelului de hormoni androgeni (antiandrogeni), fie prin modificarea neurotransmițătorilor centrali, fiind utilizate în tratamentul hipersexualității, al unor tulburări de comportament sau în managementul terapeutic al patologiilor dependente de hormoni.
• anțian — Care aparține anților, privitor la confederația tribală a anților sau la cultura lor materială și spirituală; individ care făcea parte din acest neam antic de neam slav. Termenul caracterizează elemente istorice, structuri sociale ori descoperiri arheologice specifice ariei geografice stăpânite de acești migratori.
• antianticorp — Anticorp specific produs de sistemul imunitar care recunoaște și se leagă direct de o altă moleculă de anticorp (imunoglobulină); anticorp anti-idiotipic. În imunologia avansată, acești compuși joacă un rol esențial în rețeaua de reglare a răspunsului imun (teoria rețelei a lui Jerne), fiind utilizați pe scară largă în producția de kituri de diagnostic de laborator (cum ar fi testele ELISA) pentru detectarea complexelor imune și în terapia specifică a bolilor autoimune.
• anticărbunos — Care combate, previne sau neutralizează infecția cu cărbune (antrax) produsă de bacteria Bacillus anthracis; medicament, ser imunologic protector sau vaccin administrat de urgență oamenilor ori animalelor domestice expuse contaminării sau rănilor infectate structural cu spori de antrax.
• antinomic — Care conține o antinomie sau se referă la o antinomie; care exprimă o contradicție profundă și aparent insolubilă între două legi, principii, teze sau concluzii, deși fiecare dintre ele este considerată valabilă, demonstrabilă din punct de vedere logic sau justificată istoric și juridic.
• anxiolitic — Care diminuează, calmează sau suprimă starea de anxietate și tensiunea psihică; (substantiv) substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic utilizat în tratamentul tulburărilor anxioase, acționând asupra sistemului nervos central pentru restabilirea echilibrului emoțional.
• apriori — Termen filozofic și logic preluat din limba latină (a priori), utilizat pentru a desemna o cunoaștere, o judecată sau un raționament independent de orice experiență senzorială anterioară, bazat exclusiv pe rațiunea pură; de asemenea, în limbajul cotidian, descrie o convingere formulată în mod dogmatic, dinainte, fără o verificare prealabilă a faptelor concrete sau a realității.
• aprioric — Care se bazează pe argumente sau principii stabilite independent de experiența empirică; care aparține cunoașterii apriori sau derivă din aceasta. În limbajul curent, descrie o afirmație, o concepție sau o judecată emisă dinainte, în mod preconceput, fără o verificare directă a realității sau a faptelor obiective.
• asertoric — Care afirmă sau neagă ceva ca pe un fapt real, cert și axiomatic; referitor la o judecată de valoare sau o propoziție care constată pur și simplu o stare de fapt existentă, fără a o prezenta ca fiind necesară sau pur axiomatică (spre deosebire de apodictic sau problematic). În sens structural, descrie modalitatea logică prin care adevărul unui enunț este legat strict de realitatea empirică observabilă.