#anchiloza
- acampsie — Stare patologică clinică manifestată prin rigiditate musculară extremă, inflexibilitate totală sau pierderea completă a mobilității unei articulații ori a unui membru, împiedicând orice formă de flexie. Această afecțiune severă este adesea rezultatul unei anchiloze osoase, a unei cicatrizări fibroase retractile după traumatisme majore, sau a unor tulburări neurologice spastice avansate, necesitând intervenție kinetoterapeutică intensă sau chirurgie corectoare.
- anchilo- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankylos - încovoiat, strâmb, rigid, sudat), utilizat în terminologia medicală și biologică pentru a introduce semnificația de rigiditate, anchiloză, sudură anormală, curbură nefirească sau imobilizare a unei articulații ori structuri anatomice.
- anchilotom — Instrument chirurgical specializat (cuțit cu lamă curbă sau canelat) utilizat în trecut în procedurile de secționare a unor structuri fibroase, tendoane rigide sau punți cicatriceale care blocau mobilitatea unei articulații (procedeu asociat tratamentului chirurgical arhaic al anchilozelor).
- anchiloză — Diminuare accentuată sau pierdere completă a mobilității unei articulații, survenită în urma unei fuziuni osoase sau fibroase intracapsulare, cauzată de procese inflamatorii cronice (reumatism, artrită), infecții, traumatisme severe sau imobilizări prelungite la pat ori în aparat ghipsat.
- anchilozant — Care provoacă, favorizează sau însoțește o anchiloză; care determină rigidizarea progresivă și imobilizarea definitivă a articulațiilor prin fuziune fibroasă sau osoasă. Este utilizat în mod curent pentru a descrie forme severe de artrită cronică autoimună care afectează scheletul axial.
- anchilozare — Acțiunea de a se anchiloza și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau starea prin care o articulație își pierde treptat sau total mobilitatea, devenind rigidă din cauza transformărilor fibroase ori osoase.
- anchilozat — Care a suferit un proces de anchiloză; articulație sau parte a corpului devenită rigidă, înțepenită sau lipsită de mobilitate din cauza fuziunii patologice a oaselor ori a țesuturilor fibroase intracapsulare. În sens figurat, descrie o stare de inactivitate, stagnare spirituală sau lipsă de flexibilitate a unui sistem ori a unei gândiri.
- artroclazie — Operație chirurgicală sau manevră ortopedică forțată constând în ruperea ori distrugerea aderențelor fibroase și a calusului vicios dintr-o articulație anchilozată, realizată cu scopul de a-i reda mobilitatea structurală pierdută. Această procedură invazivă se execută de obicei sub anestezie generală pentru a permite mobilizarea bruscă a segmentelor osoase blocate.