#anacolut

• anacolut — O ruptură intenționată sau involuntară în structura sintactică a unei propoziții ori a unui fraze, constând în întreruperea neașteptată a construcției începute și continuarea ei printr-o altă structură gramaticală, necoordonată cu prima. Deși din punct de vedere normativ constituie o eroare de topică, în literatură reprezintă o figură de stil sintactică utilizată masteral pentru a reproduce autenticitatea limbajului vorbit, stările de agitație emoțională sau fluxul conștiinței personajelor.
• anacolută — Forma de feminin a adjectivului anacolutic (rar utilizat ca adjectiv direct), ce descrie o construcție, o frază sau o exprimare marcată structural de o ruptură sintactică; indică o linie de discurs în care acordul gramatical sau logica succesiunii propozițiilor este întreruptă brusc. Este utilizat pentru a califica enunțurile specifice ce conțin un anacolut, subliniind lipsa de consecvență formală a elementelor din enunț.
• anacolutic — Care aparține anacolutului sau care prezintă caracteristicile unei rupturi sintactice structurale; se spune despre un stil, un enunț sau o frază în care construcția gramaticală începută este abandonată pe parcurs pentru a face loc unei noi configurații sintactice. Acest termen califică fenomenele de discontinuitate din discurs, fiind utilizat frecvent în analiza textelor literare moderne și a transcrierilor de limbaj colocvial spontan.
• anantapodoton — Figură de stil retorică sau eroare sintactică ce constă în lăsarea unei propoziții sau a unui enunț neterminat, prin omiterea corelativului așteptat dintr-o structură simetrică. Acest fenomen structural se produce atunci când vorbitorul introduce o subordonată condițională sau o structură de tipul 'pe de o parte', dar uită ori renunță intenționat să mai livreze partea a doua ('pe de altă parte' sau principala), lăsând fraza suspendată din punct de vedere logic, adesea pentru a mima un discurs spontan sau o stare de agitație emoțională.