#amortiza

• amortibil — Care poate fi amortizat; element de activ imobilizat sau datorie pe termen lung ale căror valori pot fi recuperate, eșalonate sau stinse treptat, în mod periodic, pe parcursul unei durate de timp determinate, conform legislației fiscale și standardelor contabile. În context corporativ, descrie activele corporale și necorporale supuse deprecierii sistematice din cauza uzurii fizice sau morale.
• amortisment — Exprimarea valorică contabilă a deprecierii ireversibile a unui activ imobilizat corporal sau necorporal, ca urmare a uzurii fizice, morale ori a trecerii timpului, transferată periodic pe cheltuieli; sumă de bani alocată periodic pentru stingerea treptată a unei datorii pe termen lung sau a unui împrumut obbligatar conform unui grafic stabilit.
• amortiza — A recupera treptat valoarea unei investiții sau a unui activ fix prin includerea periodică a unei cota-părți în cheltuielile de producție; a stinge treptat o datorie prin plăți eșalonate. În sens tehnic sau fizic, înseamnă a reduce, a atenua sau a anula intensitatea unui șoc, a unei vibrații, a unui zgomot ori a unei oscilații prin intermediul unui dispozitiv specializat.
• amortizabil — Care îndeplinește criteriile legale și economice pentru a fi amortizat; activ imobilizat corporal sau necorporal a cărui valoare se depreciază în timp și trebuie recuperată eșalonat prin includerea pe cheltuieli. În context bancar, se aplică creditelor sau datoriilor care pot fi stinse prin plăți periodice periodice programate.
• amortizare — Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. În economie, reprezintă procesul de recuperare eșalonată a valorii unui activ imobilizat prin includerea treptată a unei cote-părți în cheltuielile de producție, sau stingerea programată a unei datorii. În fizică și inginerie, definește diminuarea progresivă, atenuarea sau anularea intensității unei oscilații, a unui șoc mecanic ori a unui zgomot prin absorbiția energiei cinetice.
• amortizat — Care a fost supus procesului de amortizare; bun sau investiție a căror valoare a fost recuperată integral ori parțial prin includerea pe cheltuieli; datorie stinsă prin plăți eșalonate. În sens fizic sau tehnic, descrie o mișcare oscilatorie, o vibrație sau un impact ale căror intensități au fost reduse sau anulate prin absorbiție de energie.
• amortizație — Variantă arhaică și istorică pentru termenul contabil 'amortizare'; procesul administrativ, juridic și financiar de stingere treptată a unei datorii publice, a unui împrumut de stat sau de recuperare a valorii capitalului fix prin alocări periodice de fonduri. Termenul se întâlnește cu precădere în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amortizațiune — Formă de tranziție lingvistică din secolul al XIX-lea, puternic influențată de etimonul francez, utilizată pentru a desemna amortizarea; stingerea treptată, eșalonată și sistematică a unei obligații financiare, a unui credit sau decontarea valorii mijloacelor fixe. Este o variantă grafică și fonetică des întâlnită în codurile comerciale timpurii și în decretele regale.
• antifona — A aplica un strat de antifon, mastic bituminos sau alt material izolator fonic pe o suprafață (în special pe caroseria unui vehicul ori pe elemente structurale de construcție) cu scopul de a reduce zgomotele, de a amortiza vibrațiile acustice și de a oferi protecție anticorozivă. În sens larg, acțiunea reprezintă izolarea fonică industrială a unor repere metalice expuse fricțiunii sau șocurilor mecanice repetate.
• antifonare — Acțiunea de a antifona și rezultatul ei; procesul tehnic de aplicare a unui strat izolator fonic, mastic bituminos sau material fonoabsorbant pe o suprafață cu scopul de a diminua zgomotele, de a amortiza vibrațiile mecanice și de a asigura o barieră eficientă împotriva coroziunii și șocurilor fizice repetate.
• antihârț — Care este conceput structural sau tratat pentru a preveni, reduce ori opri hârțâirea (producerea unor zgomote sacadate, vibrații parazite sau frecări aspre intermitente) în mecanismele aflate în mișcare. În sens industrial, descrie un dispozitiv de amortizare, o garnitură elastică sau un aditiv de lubrifiere proiectat structural pentru a stabiliza piesele mecanice fine și a elimina micro-șocurile acustice.
• antișoc — Care amortizează, atenuează sau neutralizează efectele impacturilor mecanice, ale trepidațiilor, ale loviturilor bruște ori ale șocurilor electrice și termice. Se utilizează pe scară largă pentru a descrie carcase de protecție, ambalaje speciale, suspensii mecanice, sticlă securizată sau circuite electronice proiectate structural pentru a preveni deteriorarea componentelor interne sensibile în caz de accident.
• anuitate — Sumă de bani plătită periodic, de regulă la intervale egale de un an sau o lună, reprezentând rambursarea unei părți dintr-un capital împrumutat și dobânda aferentă acestuia; rată constantă sau variabilă vărsată pentru stingerea treptată a unei datorii sau constituirea unei rente.
• aperiodic — Care nu este periodic; fenomen, mișcare sau oscilație care nu se repetă la intervale egale de timp. În fizică și inginerie, termenul descrie o mișcare de amortizare atât de puternică încât sistemul revine la poziția de echilibru fără a efectua nicio oscilație propriu-zisă.
• atenua — A reduce intensitatea, forța, gravitatea, volumul sau amploarea unui fenomen, a unei dureri, a unui sunet, a unei lumini ori a unui sentiment; a diminua, a micșora, a tempera, a amortiza. Folosit ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o stare sau un efect își pierde treptat din violență, duritate ori vizibilitate, devenind mai suportabil sau mai estompat.
• atenuare — Acțiunea de a atenua și rezultatul ei; reducerea progresivă a intensității, forței, volumului, amplitudinii sau severității unui fenomen fizic, a unei dureri, a unui semnal sau a unui conflict. În telecomunicații și fizică, reprezintă pierderea de putere a unei unde electromagnetice sau acustice pe măsură ce traversează un mediu, în timp ce în context juridic se referă la diminuarea gradului de vinovăție sau a pedepsei.