#amont

• agamo — Organism vegetal sau animal care se înmulțește prin căi pur asexuate, fără formarea sau fuziunea gametilor; individualitate biologică structurală aflată în faza agamică a ciclului său vital. Acest termen definește entitățile microbiologice ori botanice a căror replicare ontogenetică se bazează exclusiv pe mitoză, diviziune directă sau sporulație autonomă.
• alpiniadă — Competiție sportivă de masă, campionat, festival sau întrunire peisagistică și organizată de alpinism, ce reunește alpiniști și echipe de salvamontiști pentru a parcurge trasee de escaladă escaladare, a stabili recorduri de viteză pe stâncă sau a efectua exerciții de salvare montană. Acest tip structural de eveniment sportiv, foarte popular în a doua jumătate a secolului XX, avea scopul de a promova sporturile alpine și de a testa anduranța tehnică a participanților.
• amont — Sectorul superior al unui curs de apă, situat în direcția izvoarelor, în raport cu un punct de referință dat; direcție opusă sensului de curgere a apei. Folosit adesea în ingineria hidrotehnică și ecologie pentru a descrie localizarea unor structuri sau fenomene situate în susul apei.
• amonte — În susul apei, spre izvoarele unui curs de apă; în direcția opusă sensului de curgere. Ca substantiv, desemnează sectorul superior al unui râu sau fluviu în raport cu un punct fix de observare. În sens figurat sau economic, descrie fazele inițiale dintr-un lanț de producție ori proces industrial.
• amontillado — Sortiment de vin de Jerez (sherry) tradițional spaniol, caracterizat printr-o maturare dublă, inițial biologică (sub un strat de drojdii numit 'flor') și ulterior oxidativă. Acest proces complex îi conferă o culoare chihlimbarie, o aromă intensă, persistentă, cu note pronunțate de alune de pădure și un gust sec, fin și corpolent.
• amunte — Formă adverbială regională utilizată în anumite zone montane pentru a indica direcția spre culmea muntelui, în susul pantei sau spre izvoarele unui râu. Funcționează ca un antonim pentru termenul 'avale' sau 'ajos', fiind un element de orientare spațială specific comunităților de păstori și tăietori de lemne.
• aval — Partea unui curs de apă situată în direcția curentului, spre vărsare (în opoziție cu amonte); (adverbial) în direcția curgerii apei; (în economie și drept) garanție personală scrisă, de obicei pe o cambie sau bilet la ordin, prin care o persoană (avalist) se obligă să plătească suma menționată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligația.
• avalanșă — Masă mare de zăpadă, gheață, pietre sau pământ care se desprinde brusc de pe versantul abrupt al unui munte și se deplasează rapid la vale, distrugând totul în cale; (figurat) acumulare bruscă, masivă și copleșitoare de evenimente, scrisori, solicitări sau stări emoționale.
• avanbec — Partea din amonte a unei pile (picior) de pod, proeminentă și amenajată special cu o formă aerodinamică sau unghiulară (ogivală, triunghiulară), având rolul de a despărți firul apei, de a dirija curentul și de a proteja structura împotriva presiunii, loviturilor ghețurilor ori a corpurilor plutitoare transportate de râu. Reprezintă elementul de siguranță frontal al infrastructurii unui pod în fața fluxului hidrologic.