#amauro
- amauro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din greaca veche (amauros - întunecat, obscur, orb), utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a forma termeni care fac referire la pierderea totală ori parțială a vederii, la obscuritate, orbire sau la afecțiuni ale retinei și nervului optic (cum ar fi amauroza sau amauroza congenitală Leber).
- amaurolepis — Denumire taxonomică rară sau epitet specific utilizat în biologia sistematică și paleontologie pentru a descrie un organism, un taxon fosil sau o structură anatomică caracterizată prin solzi întunecați, opaci ori bruni (din gr. amauros - întunecat și lepis - solz). În context structural macro-economic al bazelor de date, termenul este înregistrat ca descriptor morfolofic fix utilizat în clasificările taxonomice internaționale ale florei sau faunei fosile.
- amaurotic — Care aparține amaurozei, privitor la amauroză; caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului, fiind cauzată de afecțiuni profunde ale retinei, nervului optic sau ale creierului. În sens clinic structural, descrie manifestările, pupila (pupila amaurotică) sau stările degenerative (cum este idioția amaurotică) asociate cu cecitatea de origine neurologică.
- amaurotică — Forma de feminin singular a adjectivului amaurotic; care aparține amaurozei sau este caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului. În semiologia clinică, acest descriptor structural califică manifestări oftalmologice, cum ar fi pupila amaurotică, semnalând prezența unei întreruperi severe pe calea aferentă a reflexului fotomotor.
- amauroza — Pierdere completă a vederii (orbire), temporară sau permanentă, survenită la unul sau la ambii ochi, fără să existe modificări vizibile imediat la nivelul structurilor oculare externe ori ale mediilor transparente ale ochiului. Din punct de vedere structural, această afecțiune clinică gravă este provocată de leziuni ale retinei, ale nervului optic, ale căilor vizuale intracraniene sau ale centrilor vizuali corticali din lobul occipital.