#aluvion

• aluvion — Formă secundară, regională sau arhaică pentru substantivul 'aluviune'; masă sedimentară alcătuită din mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată și depusă de apele curgătoare în lunci, delte sau la gura de vărsare. În anumite documente agrare vechi, termenul descrie terenul nou format prin acumulare fluvială la marginea unei proprietăți.
• aluviona — A depune aluviuni, a acoperi un teren sau o albie cu straturi de mâl, nisip și pietriș aduse de ape; a suferi un proces de colmatare sau acumulare sedimentară. În hidrotehnică, descrie acțiunea prin care un râu modifică relieful dinamic al zonei prin lăsarea materialelor transportate în punctele unde viteza curentului scade.
• aluvionar — Care provine din aluviuni, alcătuit sau format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportate de apele curgătoare; caracteristic aluviunilor. În sens geomorfologic și structural, definește câmpiile de luncă, deltele sau fâșiile terestre joase rezultate dintr-un proces îndelungat de sedimentare și acumulare dinamică fluvială.
• aluvionare — Acțiunea de a aluviona și rezultatul ei; procesul natural sau indus tehnic prin care un curs de apă depune sedimente, ducând la ridicarea albiei ori la acoperirea unui teren cu mâl; colmatare. Ca formă de plural, desemnează atributele sau structurile de tip aluvionar ce caracterizează mai multe zone de luncă sau bazine hidrografice.
• bahada — Formațiune geologică de relief specifică regiunilor aride sau deșertice, alcătuită dintr-o pânză continuă și largă de sedimente aluvionare, rezultată prin unirea și fuzionarea laterală a mai multor conuri de dejecție la baza unui versant muntos abrupt. În sens structural, termenul descrie o zonă de tranziție lină care face legătura între abruptul stâncos al munților și fundul plat al unei depresiuni deșertice sau al unui lac secat.