#alisma

• Abgar — Numele purtat de mai mulți regi din Edessa (Siria istorică), dintre care cel mai faimos în etnomedicina creștină românească este Abgar al V-lea Ukhama. Potrivit legendelor apocrife inserate în vechile cărți populare de leac, acesta suferea de lepră și s-a vindecat primind o scrisoare și o pânză cu chipul lui Iisus (Mandylion). Scrisoarea lui Abgar a circulat secole la rând în satele românești ca un talisman sacru (epistolie), fiind purtată la gât de bolnavi pentru a alunga ciuma, epilepsia, frigurile sau nașterile grele.
• Alisma — Gen de plante erbacee, perene și semiacvatice din familia Alismataceae, cunoscute popular sub denumirea de pătlagină-de-apă; cuprinde specii adaptate la medii umede, lacuri, bălți și șanțuri, răspândite global în zonele temperate și subarctice. Plantele se remarcă prin tulpini rizomatoase sau bulbari, frunze adesea sagitate, ovale ori cordate, poziționate aerian, plutitor sau subacvatic, și infleșcențe bogate, piramidale, alcătuite din flori hermafrodite cu trei petale albe sau rozalii și șase stamine.
• Alisma gramineum — Specie de plantă acvatică de talie mică din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze de iarbă; crește în mâl sau submersă în ape dulci ori slab saline din zone mlăștinoase, lacuri și canale de drenaj. Planta prezintă un polimorfism remarcabil: frunzele aeriene sunt rigide și lanceolate, în timp ce frunzele submerse sunt subțiri, flexibile, asemănătoare unor panglici. Florile sale minuscule, albe cu nuanțe purpurii, rămân închise și se autopolenizează când se dezvoltă sub apă (fenomen numit cleistogamie).
• Alisma lanceolatum — Specie de plantă erbacee, perenă și emergent-acvatică din familia Alismataceae, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze înguste sau lanceolate; vegetează în ape puțin adânci, canale, șanțuri sau pe mâlul expus de la marginea bălților. Se distinge de speciile înrudite prin frunzele sale rigide, îngust-lanceolate, care se îngustează treptat spre pețiol, și prin inflorescența piramidală aerisită, purtând flori mici cu trei petale roz-liliachii care au proprietatea biologică de a se deschide exclusiv în cursul dimineții.
• Alisma plantago-aquatica — Specie tip de plantă erbacee perenă din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă comună sau limbariță; crește în rozetă în medii umede, pe marginea lacurilor și în ape stătătoare puțin adânci. Planta are frunze mari, lat-ovale sau cordate, asemănătoare cu cele ale pătlaginii terestre, și tulpini florale înalte ce pot depăși un metru, purtând panicule ramificate cu numeroase flori mici, albe sau liliachii, care se deschid exclusiv după-amiaza.
• alismatacee — Familie de plante monocotiledonate, erbacee, perene, acvatice sau palustre, adaptate la viața în medii mlăștinoase, lacuri și ape stătătoare puțin adânci. Plantele din această familie se caracterizează prin prezența unor canale laticifere, frunze cu un polimorfism accentuat (adesea sagitate sau cordate) aranjate în rozetă bazală, și flori hermafrodite sau unisexuate, structurate pe tipul trei (trei sepale verzi, trei petale albe sau rozalii și numeroase stamine sau carpele libere).
• amulet — Obiect de dimensiuni reduse, adesea gravat, sculptat sau confecționat din materiale prețioase, pietre ori metal, căruia superstiția populară sau credințele religioase îi atribuie o putere magică magică de a proteja posesorul împotriva spiritelor malefice, a bolilor și a ghinionului. Reprezintă un element arhetipal de cult, utilizat din antichitate ca scut simbolic purtat la gât sau păstrat în spațiile locuite.
• amuletă — Obiect mic (piatră, metal, medalion) căruia credința populară îi atribuie însușiri magice de apărare împotriva bolilor, a spiritelor rele sau a nenorocirilor. Spre deosebire de un talisman, care este considerat un magnet pentru noroc și energii pozitive, amuletei îi este atribuit un rol preponderent defensiv, funcționând ca un scut spiritual purtat la gât, la încheietură sau plasat în interiorul unei locuințe.
• apotropeu — Obiect, simbol, ritual, amuletă sau formulă magică folosită din timpuri ancestrale pentru a respinge influențele nefaste, a alunga spiritele malefice și a neutraliza blestemele sau deochiul. Ca adjectiv, descrie orice element decorativ sau cultural învestit cu o funcție simbolică de protecție divină sau magică împotriva forțelor obscure.