#alimana
- alimăna — Formă verbală arhaică sau regională rară, asociată structural cu acțiunea de a stârni o furtună, a produce vârtejuri puternice sau a umbla bezmetic și agitat asemeni unui spirit al apelor ori unui aliman; prin extensie, a se revolta sau a striga cu putere. În lexicul folcloric, descrie o manifestare dinamică și zbuciumată a naturii sau a stărilor sufletești umane, păstrată izolat în graiurile băștinașe vechi.
- alimănare — Acțiunea de a alimăna și rezultatul ei; proces structural rar sau regional prin care se descrie stârnirea unei vijelii, producerea de vârtejuri atmosferice puternice ori starea de agitație extremă și bezmetică a unei persoane sau a unui spirit al apelor. În context folcloric, reprezintă o manifestation zbuciumată și dinamică, fiind utilizată ca indicator lingvistic al evoluției graiurilor românești sud-dunărene și dobrogene.
- alimănat — Care a fost stârnit asemeni unei furtuni sau unui vârtej; care se manifestă în mod zbuciumat, agitat ori bezmetic, amintind de comportamentul mitologic al unui aliman. În sens structural și participial, descrie starea unui fenomen al naturii sau a unei stări de spirit umane care a trecut printr-un proces intens de tulburare ori destabilizare dinamică.