#alalta

• adăunăzi — Variantă adverbială populară sau regională pentru termenul standard 'altăieri' sau 'mai dăunăzi', utilizată în vorbirea curentă din anumite zone rurale ale României pentru a indica o zi care a trecut recent, situată de obicei cu două zile în urmă față de momentul vorbirii ori într-un trecut foarte apropiat și nedefinit.
• alaltă — Formă populară, regională sau de natură familiară a pronumelui ori adjectivului pronominal demonstrativ de diferențiere 'cealaltă' (la genul feminin singular); folosită structural pentru a desemna o persoană, un obiect sau o entitate feminină diferită de cea aflată în atenție ori menționată anterior. Acest termen reprezintă un pilon lingvistic important în vorbirea curentă din sudul și estul României, servind la simplificarea indicării alterității.
• alaltăieri — În ziua care a precedat ziua de ieri; cu două zile în urmă față de momentul prezent al vorbirii. Acest indicator temporal structural servește drept reper cronologic fundamental în axa trecutului apropiat, fiind utilizat pe scară largă atât în limbajul standard, cronicăresc, cât și în cel colocvial pentru a stabili succesiunea exactă a evenimentelor recente fără a menționa data calendaristică.
• alaltăieri-dimineață — În dimineața zilei dinaintea zilei de ieri; perioada matinală petrecută cu exact două zile în urmă față de momentul actual al vorbirii. Această structură lexicală compusă oferă o delimitare cronologică exactă pe axa temporală a trecutului recent, fiind utilizată pe scară largă în relatările administrative, juridice sau cotidiene pentru a specifica momentul exact al unui eveniment fără a recurge la date calendaristice.
• alaltăieri-noapte — În noaptea dinaintea nopții trecute; perioada nocturnă care a urmat după ziua de alaltăieri sau care a precedat ziua de ieri. Această structură lexicală compusă delimitează cu precizie o unitate de timp nocturnă pe axa temporală a trecutului recent, fiind indispensabilă în relatările detaliate ale unor fapte sau evenimente care au necesitat monitorizare pe timp de noapte.
• alaltăieri-seară — În seara zilei dinaintea zilei de ieri; segmentul temporal crepuscular sau nocturn petrecut cu exact două seri în urmă față de momentul prezent. Această structură lexicală compusă stabilește un reper cronologic fix și exact pe axa trecutului apropiat, fiind utilizată intensiv în relatările cotidiene, rapoartele de activitate și în proza literară pentru a localiza acțiuni fără a menționa data calendaristică.
• alaltămâne — În ziua care urmează după ziua de mâine; poimâine. Acest indicator temporal structural, deși considerat în prezent un arhaism sau un regionalism învechit, era utilizat pe scară largă în trecut pentru a defini a treia zi de pe axa viitorului apropiat; păstrează o valoare filologică deosebită în textele literare vechi sau în graiurile din anumite zone rurale ale țării.
• alaltămâni — Variantă regională sau arhaică de pluralizare adverbială ori formă fonetică alternativă pentru termenul 'alaltămâne', utilizată în anumite graiuri locale pentru a exprima ideea de poimâine (ziua care urmează după ziua de mâine). Acest indicator temporal structural reflectă diversitatea morfo-fonetică a subdialectelor românești istorice, fiind întâlnit ocazional în texte folclorice sau culegeri de datini din zonele rurale.
• alaltămîni — Formă ortografică veche (utilizată conform normelor lingvistice anterioare anului 1993, cu litera 'î' în interiorul cuvântului) pentru regionalismul 'alaltămâni'; adverb de timp cu înțelesul de poimâine. Această variantă grafică structurală este documentată în dicționarele editate în perioada comunistă și în manuscrisele dialectale transcrise în acea epocă literară.
• alaltăsară — Variantă fonetică regională sau arhaică a adverbului 'alaltăseară', utilizată în mod curent în graiurile din Muntenia, Oltenia și sudul Moldovei pentru a desemna intervalul de timp corespunzător serii de alaltăieri (cu două seri în urmă). Acest termen structural reflectă tendința vorbirii populare de a simplifica diftongul 'ea' în vocala simplă 'a' în anumite contexte fonetice din sudul arealului lingvistic românesc.
• alaltăseară — În seara zilei de alaltăieri; în seara care a precedat seara zilei de ieri sau cu două seri în urmă față de momentul actual. Acest compus adverbial delimitează structural un segment temporal precis din cadrul axei cronologice a trecutului recent, fiind folosit frecvent în relatările cotidiene și în proza literară pentru a localiza acțiuni desfășurate în intervalul crepuscular sau nocturn de acum două zile.
• Apa Sîmbetei — Râu mitic de factură escatologică și de sorginte precreștină prezent în folclorul și credințele populare românești, considerat hotarul spiritual care înconjoară Pământul de șapte ori și face legătura dintre lumea celor vii și Lumea Cealaltă (Iadul sau Raiul Blajinilor). Potrivit superstițiilor, acest curs de apă izvorăște de sub rădăcinile Arborelui Lumii și se varsă direct în Sorbul Pământului, fiind caracterizat prin ape clocotitoare sau tumultuoase imposibil de trecut de către cei vii.
• astălaltă — Formă populară, regională sau familiară a pronumelui ori adjectivului pronominal demonstrativ de diferențiere 'cealaltă' (la feminin singular); este folosită structural pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație diferită, situată în opoziție directă sau alternativă față de cea menționată anterior ori aflată mai la distanță.