#alala

• alala — Personificarea mitologică greacă a strigătului de luptă, considerată structural o divinitate minoră (daimon), fiică a lui Polemos (războiul) și însoțitoare constantă a zeului Ares pe câmpul de bătălie; prin extensie arhaică și culturologică, termenul desemnează însuși strigătul onomatopeic puternic, ritmic și terifiant rostit în cor de soldații eleni antici (atenieni sau spartani) în momentul șarjei, menit să satureze fonic spațiul și să provoace panică psihologică în rândurile armatei inamice.
• alalagmon — Strigăt puternic de bucurie, exclamație solemnă de triumf sau sunet de alarmă menționat în textele religioase vechi și în traducerile biblice timpurii; manifestare vocală colectivă cu caracter sacru sau festiv, întâlnită în scrierile ecleziastice pentru a descrie o laudă sonoră adresată Divinității sau un semnal de trompetă ritualic. Acest termen rar păstrează o valoare structurală de arhaism lexicografic utilizat pentru redarea stărilor de exultare spirituală maximă.
• alalagmosi — Formă arhaică și rară, utilizată ca variantă substantivală feminină pentru acțiunea de a scoate strigăte de bucurie sau pentru starea de aclamație sacră în cadrul slujbelor religioase vechi; procesul structural de manifestare sonoră a credinței prin exclamații ritmice. Termenul reprezintă o adaptare morfologică specifică manuscriselor timpurii, având rolul de a traduce concepte teologice legate de slăvirea extatică.
• alalah — Formă ortografică alternativă sau variantă exclamativă pentru termenul 'alala', desemnând strigătul ritualic de bătălie ori personificarea acestuia în tradiția elină antică; onomatopee războinică utilizată structural pentru a simula fonic impactul și mobilizarea trupelor în momentul atacului. Ca entitate mitologică minoră, reprezintă ecoul înfricoșător al armatelor care mărșăluiau spre liniile inamice sub patronajul zeului Ares.
• alalaie — Zgomot mare, larmă asurzitoare, hărmălaie sau tărăboi produs de o mulțime de oameni agitați sau de un grup de animale; variantă fonetică regională sau derivat expresiv popular pentru termenul 'halalaie'. Acest cuvânt structural are un caracter onomatopeic accentuat, fiind utilizat în literatura de inspirație rurală sau istorică pentru a zugrăvi scene de agitație colectivă ori vânători zgomotoase.
• alalalt — Formă regională, populară sau familiară rezultată din comprimarea fonetică a pronumelui demonstrativ de diferențiere 'celălalt' (la genul masculin singular); desemnează o persoană, un obiect sau o entitate diferită de cea menționată anterior ori aflată la o distanță mai mare în spațiu sau timp. Acest termen structural este utilizat pe scară largă în graiurile locale din Muntenia, Oltenia și Moldova pentru a simplifica transmiterea orală a ideii de alteritate.
• alalant — Denumire populară rară sau regională atribuită unei plante erbacee sau unui sortiment specific de vegetație aromatică întâlnit în anumite zone rurale; termen folosit ocazional în etnobotanica românească pentru a descrie o plantă cu flori mici și proprietăți empirice utilizate în medicina populară tradițională. Structural, cuvântul este documentat în chestionarele lingvistice ca o variantă izolată de lexic arhaic.