#afurisenie

• afurisenie — Variantă regională și arhaică a substantivului 'afurisanie'; pedeapsă ecleziastică formală constând în eliminarea unei persoane din sânul comunității religioase prin excomunicare sau blestem ritualic. În graiul colocvial, termenul descrie o dojană extrem de aspră, un blestem aruncat la mânie sau, în mod peiorativ, un individ plin de răutate, încăpățânat și greu de stăpânit.
• anatema — Cea mai gravă sancțiune religioasă sau osândă ecleziastică, specifică tradiției creștine, ce constă în excluderea solemnă și definitivă a unei persoane (eretic sau apostat) din comunitatea credincioșilor, urmată de blestemarea și darea acesteia în seama judecății divine. În sens figurat, termenul descrie o reprobare totală, o condamnare publică vehementă, o execrare universală sau un blestem aruncat asupra unui act, a unei ideologii ori a unui comportament considerat profund reprobabil.
• anathemă — Variantă grafică etimologică sau veche pentru anatemă, ce desemnează cea mai severă sancțiune ecleziastică din tradiția creștină, constând în excluderea solemnă a unui individ din comunitatea credincioșilor și darea acestuia în seama judecății divine. La nivel figurat, păstrează sensul de condamnare publică vehementă, respingere absolută sau blestem aruncat asupra unui act considerat de neacceptat.
• anatima — Variantă grafică populară, regională sau învechită pentru cuvântul anatemă, utilizată uneori în textele religioase vechi sau în limbajul colocvial regional. Desemnează pedeapsa ecleziastică supremă prin care un eretic este exclus solemn din rândul Bisericii, iar la nivel figurat exprimă un blestem puternic sau o condamnare publică radicală a unei fapte reprobabile.
• asmonie — Termen rar, arhaic și regional, utilizat în anumite graiuri populare din estul sau sudul țării pentru a desemna o stare de armonie, înțelegere deplină sau învoială pașnică între oameni; prin contaminare sau asimilare fonetică locală, cuvântul poate face trimitere și la o formulă de blestem, afurisenie sau pedeapsă bisericească (provenind din limba greacă, prin intermediul textelor religioase vechi), păstrându-și caracterul de unicitate lexicală în nomenclatoarele dialectale.