#afon

• afon — Persoană lipsită de auz muzical, incapabilă să perceapă corect înălțimea sunetelor sau să reproducă o melodie; în sens medical, se referă la un individ afectat de afonie, adică pierderea totală sau parțială a vocii. În limbajul familiar și extins, termenul descrie o persoană complet incompetentă sau ignorantă într-un anumit domeniu de activitate, știință ori artă.
• afonă — Forma de feminin a cuvântului „afon”. Desemnează o persoană de sex feminin lipsită de auz muzical, incapabilă să distingă corect înălțimile sunetelor sau să reproducă o linie melodică; în sens clinic, descrie o femeie care și-a pierdut temporar sau definitiv vocea din cauza unei afecțiuni laringiene. În limbaj colocvial, indică o persoană total nepregătită sau ignorantă într-un domeniu specific.
• afonic — Privitor la afonie; caracterizat prin lipsa totală sau parțială a vocii ori a sunetului articulat. În medicină, descrie o persoană care nu poate emite decât șoapte din cauza unei leziuni corporale sau psihice la nivelul laringelui. În fonetică și acustică, termenul se aplică consoanelor sau vibrațiilor care se produc fără participarea activă a corzilor vocale.
• afonie — Pierdere totală sau parțială a vocii, cauzată de afecțiuni ale laringelui, ale corzilor vocale, ale nervilor recurenți sau de factori de natură psihică (cum ar fi un șoc emoțional puternic). În practica medicală, pacientul afectat păstrează capacitatea de a articula cuvintele, însă comunicarea se realizează exclusiv prin intermediul șoaptei, din cauza lipsei vibrației glotice normale.
• afoniza — A priva de sunet, de ecou ori de proprietăți sonore; a transforma un sunet sonor într-unul surd prin oprirea vibrației corzilor vocale. În ingineria acustică modernă, termenul se utilizează extrem de rar pentru a descrie acțiunea de a atenua complet emisiile sonore ale unui dispozitiv sau de a izola fonic o incintă prin reducerea rezonanței.
• afonizare — Acțiunea de a afoniza și rezultatul ei; procesul de asurzire a unui sunet sau a unei consoane prin oprirea voluntară ori involuntară a vibrației corzilor vocale în timpul articulării. În ingineria audio sau acustică, termenul descrie atenuarea extremă a undelor sonore ori reducerea rezonanței unei incinte până la anularea reflexiei acustice.
• Agafonia — Prenume feminin românesc deosebit de rar și arhaic, reprezentând varianta feminină a numelui ecleziastic Agafon sau derivat pe filieră religioasă din limba greacă, unde este corelat structural cu ideea de bunătate supremă și armonie sonoră. A fost păstrat ocazional în registrele parohiale vechi din estul și sudul țării.
• apsitirie — Termen medical și psihiatric rarisim utilizat istoric în vechile tratate clinice ca variantă sau eroare de transcriere pentru 'apsitirie' (sau mai corect 'apsithyria' / apsitirie); formă severă de afazie isterică sau tulburare conversivă în care pacientul își pierde complet capacitatea de a șopti sau de a emite orice fel de sunet vocal, deși aparatul fonator structural este intact.
• atonalism — Sistem de compunere sau curent muzical apărut la începutul secolului XX, teoretizat în special de Arnold Schönberg, caracterizat prin abandonarea sistemului tonal funcțional și promovarea egalității absolute a sunetelor din scara cromatică. Atonalismul a deschis calea către dodecafonism și serialism, revoluționând estetica muzicii culte contemporane.