#aduct
- adducție — Mișcare fiziologică sau biomecanică prin care un membru ori un segment anatomic este apropiat de planul simetric median al corpului. Acest fenomen structural este opusul abducției și este controlat de grupe musculare specifice care asigură echilibrul cinematic și funcțional al aparatului locomotor.
- aduct — Produsul adus sau colectat printr-un canal, sau, ca adjectiv, descrierea unei mișcări anatomice sau a unei structuri care a fost adusă spre axul median al corpului. În anatomia structurală, reprezintă o componentă sau o poziție rezultată în urma procesului de adducție, realizat de mușchii adductori care apropie un membru (braț sau picior) de linia centrală a organismului. În ingineria hidrotehnică veche, termenul făcea referire parțială la canalul sau conducta care transporta un fluid (similar cu aducțiunea).
- aducție — Mișcarea prin care un membru sau un segment anatomic este apropiat de planul simetriei bilaterale a corpului sau de axul median, opusă mișcării de abducție. În ingineria sanitară și hidrotehnică (scris istoric și ca adducție), termenul desemnează ansamblul de construcții, instalații, conducte sau canale care asigură captarea, transportul și aducerea apei de la sursă până la stația de tratare sau rețeaua de distribuție a unei localități.
- aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
- aductor — Mușchi a cărui contracție produce adducția, adică mișcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment anatomic de axul median al corpului sau de un plan de referință. Ca adjectiv, termenul califică orice structură, organ sau mecanism biologic care îndeplinește această funcție motorie de tracțiune internă. Cei mai cunoscuți reprezentanți la om sunt mușchii adductori ai coapsei (lung, scurt și mare), localizați în regiunea medială, având un rol esențial în stabilizarea bazinului și în locomoție.
- anglicist — Specialist, cercetător sau cadru didactic universitar axat pe studiul structural, filologic, literar ori lingvistic al limbii engleze și al culturii anglo-saxone. Ca descriptor profesional, cuvântul individualizează o expertiză tehnică înaltă în traductologie, glotologie comparată și analiza critică a textelor de limbă engleză.
- anglist — Specialist, filolog, cercetător sau cadru didactic universitar a cărui activitate binedefinită este axată pe studiul limbii engleze, al literaturii și al istoriei culturale anglo-saxone. Ca descriptor structural și profesional, termenul definește expertiza academică în domeniul anglisticii, fiind utilizat adesea ca sinonim modern pentru anglicist în departamentele de limbi străine.
- anglistică — Ramură a filologiei care se ocupă cu studiul ştiinţific, structural şi istoric al limbii engleze, al gramaticii, al evoluţiei lexicului, precum şi al istoriei literare şi culturale a popoarelor anglo-saxone. Ca disciplină academică binedefinită în universităţi, cuprinde cercetări de traductologie, glotologie comparată, analiză de discurs şi istoria limbii engleze (vechi, medii şi moderne).
- apăduc — Termen tehnic vechi și regional utilizat ca sinonim parțial pentru apeduct; structură de inginerie civilă, canal, jgheab masiv sau conductă de mari dimensiuni construită pentru a transporta și ghida fluxul de apă potabilă de la o sursă îndepărtată către o așezare sau o instalație industrială.
- apăducere — Formă arhaică sau variantă verbală substantivată timpurie ce desemnează acțiunea de aducere sau transportare a apei; procesul tehnic și infrastructura responsabilă cu captarea și aducțiunea apei potabile către o localitate, fiind înlocuit în limba modernă de termenul 'aducțiune'.
- apeduct — Sistem complex de canale, conducte de mari dimensiuni și construcții de inginerie civilă (adesea sub formă de poduri suspendate pe arcade) destinate colectării și transportului apei potabile pe distanțe lungi, de la sursa de captare până la rețeaua de distribuție a unui oraș. Reprezintă o lucrare hidrotehnică majoră de infrastructură urbană.