#adiere

• adiere — Mișcare ușoară, lentă și plăcută a aerului; vânt slab, blând și răcoros care abia se simte; briză. În sens figurat și structural în literatură, descrie o manifestare subtilă, imperceptibilă sau trecătoare a unui sentiment, a unei stări de spirit ori a unei amintiri care revine vag în conștiință.
• aduiere — Acțiunea de a aduia și rezultatul ei; procesul rural de strângere, adunare la un loc sau clădire în stoguri a fânului și a produselor agricole. În sens secundar, termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică a cuvântului 'adiere', desemnând suflarea lină, ușoară și răcoroasă a vântului peste un relief deschis. Este un substantiv de acțiune verbală păstrat exclusiv în folclorul vorbit și în monografiile dialectale din nord-vestul Transilvaniei.
• amuietucă — Formă diminutivală rară folosită în anumite graiuri regionale pentru a desemna o adiere foarte ușoară de vânt, un iz subtil, o mireasmă abia simțită sau o scurtă acțiune de adulmecare. Sugerează o percepție senzorială delicată, fină și trecătoare, adesea asociată cu momentele de liniște ale dimineții în mediul rural.