#adiat

• Actimie — Termen istoric sau tehnic rar utilizat pentru a descrie proprietatea sau intensitatea radiațiilor luminoase de a produce modificări chimice ori structurale în materialele pe care le traversează sau le lovesc. Acest fenomen constituie baza istorică a proceselor fotochimice, fiind strâns legat de actinism și de studiul modului în care lumina solară ori artificială interacționează direct cu emulsia fotografică sau cu alte substanțe sensibile la spectrul ultraviolet.
• actin... — Element de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă veche (de la 'aktis, aktinos', însemnând rază sau strălucire). Este utilizat structural în limbajul științific internațional pentru a forma neologisme din domenii precum fizica, biologia, chimia și medicina, indicând o legătură directă cu razele de lumină, cu emisia de radiații sau cu structuri anatomice și biologice care au o formă radiară.
• actinacant — Termen zoologic utilizat pentru a descrie un organism, o structură anatomică sau un element scheletic prevăzut cu spini, spiculi ori prelungiri ascuțite dispuse în mod radiar. În contextul paleontologiei și al taxonomiei acvatice, descrie în mod specific morfologia anumitor radiolari, sponzi sau faune marine străvechi ale căror elemente de susținere rigide pornesc dintr-un centru comun sub formă de raze înțepătoare.
• actinic — Despre radiații sau fluxuri luminoase; capabil să producă modificări, transformări ori reacții chimice (și fotochimice) intense în substanțele pe care le lovește ori le traversează. Proprietățile actinice sunt specifice în special radiațiilor din spectrul ultraviolet și razelor solare de unde scurte, fiind esențiale în procesul de expunere a emulsiilor fotografice convenționale sau în declanșarea unor fenomene biologice la nivelul țesuturilor vii.
• actinifer — Care conține, poartă sau produce raze ori structuri cu aspect radiar, divergent sau stelat. În context mineralogic, se utilizează structural pentru a descrie minerale sau agregate cristaline ale căror elemente componente se dezvoltă sub formă de fascicule radiale sau ace pornite dintr-un centru comun. În botanică, descrie organe vegetale ce prezintă nervuri ori prelungiri dispuse sub formă de raze simetrice.
• actiniform — Care are formă de rază sau de stea; caracterizat printr-o structură geometrică radiară ori divergentă. În zoologie și botanică, termenul descrie organisme sau organe ale căror elemente anatomice, cum ar fi tentaculele anemonelor de mare ori petalele unor flori, sunt dispuse simetric în jurul unui ax central. În mineralogie, se utilizează pentru a defini agregatele de cristale aciculare ce pornesc divergent dintr-un punct comun.
• actinigen — Care produce, generează sau emite raze ori radiații, în special din spectrul luminos, ultraviolet ori x. În fizica aplicată și chimie, termenul descrie substanțe, dispozitive sau fenomene capabile să acționeze ca surse structurale de energie radiantă, având proprietatea de a declanșa reacții fotochimice ori transformări moleculare în mediul înconjurător prin intermediul fluxului emis.
• actinism — Proprietate structurală și fiziologică a radiațiilor luminoase, în special a celor cu lungime de undă scurtă din spectrul ultraviolet, de a produce reacții chimice sau modificări moleculare în substanțele fotosensibile expuse direct. Acest fenomen constituie fundamentul istoric al tehnologiilor fotografice analogice, al proceselor de sinteză chimică declanșate de lumină și al unor reacții biologice complexe la nivelul țesuturilor vii.
• actino- — Element de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă veche (de la 'aktis, aktinos', însemnând rază, radiație sau strălucire). Este utilizat structural în limbajul științific internațional pentru a forma neologisme din domenii precum fizica, biologia, chimia și medicina, indicând o legătură directă cu razele de lumină, cu emisia de radiații sau cu structuri anatomice, microbiologice și biologice care au o formă radiară ori stelată.
• actinobiologie — Ramură interdisciplinară a biologiei care se ocupă cu studiul structural și fiziologic al efectelor produse de radiațiile luminoase, ultraviolete, x sau nucleare asupra organismelor vii și a macromoleculelor celulare. Actinobiologia analizează atât mecanismele adaptative sau mutațiile genetice induse de fluxurile radiante din mediul înconjurător, cât și aplicațiile terapeutice ori riscurile ecologice determinate de expunerea la diferite surse de energie electromagnetică.
• actinocarp — Termen botanic structural ce descrie o plantă, un carpel sau un fruct ale cărui elemente componente sunt dispuse în mod radiar, simetric ori stelat în jurul unui ax central. În taxonomia vegetală istorică, termenul a fost utilizat și pentru a desemna un grup de plante acvatice sau palustre (cum ar fi genul Damasonium, denumit în trecut Actinocarpus) caracterizate prin fructe compuse din folicule așezate în formă de stea strălucitoare.
• actinogen — Care produce, generează sau emite raze ori radiații, în special din spectrul luminos, ultraviolet ori x. În fizica aplicată și chimie, termenul descrie substanțe, dispozitive sau fenomene capabile să acționeze ca surse structurale de energie radiantă, având proprietatea de a declanșa reacții fotochimice ori transformări moleculare în mediul înconjurător prin intermediul fluxului emis.
• actinogeneză — Proces fizic, natural sau artificial, prin care sunt generate, produse și emise raze sau radiații, în special din spectrul electromagnetic cu unde scurte, cum ar fi radiațiile ultraviolete, razele X sau cele gama. Acest fenomen structural constituie obiectul de studiu al fizicii nucleare și al radiologiei, fiind esențial pentru înțelegerea mecanismelor de emisie ale surselor radiante, ale corpurilor cerești sau ale dispozitivelor tehnologice utilizate în imagistica medicală industrială.
• actinograf — Instrument meteorologic structural utilizat pentru înregistrarea grafică continuă și automată a intensității radiației solare directe și difuze pe o diagramă specială numită actinogramă. Dispozitivul funcționează pe baza unui sistem bimetalic sau termoelectric sensibil la variațiile de temperatură induse de razele solare, transmițând mișcarea mecanică către un braț înregistrator cu peniță care trasează curba valorilor radiante pe un tambur rotativ.
• actinografie — Termen medical și științific istoric utilizat în trecut ca sinonim pentru radiografie sau tehnica de obținere a unor imagini structurale interne ale corpurilor solide cu ajutorul radiațiilor X ori al altor fascicule radiante active. În fizica aplicată veche, definea și metoda generală de imprimare ori înregistrare pe o peliculă fotosensibilă a efectelor chimice determinate direct de expunerea la un flux de unde electromagnetice din spectrul ultraviolet.
• actinogramă — Diagramă imprimată sau curbă grafică continuă înregistrată automat de un actinograf, care reprezintă variațiile intensității radiației solare (directe și difuze) în funcție de timp pe parcursul unei zile. Această fișă tehnică structurală servește ca document de referință în stațiile meteorologice pentru calcularea bilanțului energetic terestru, monitorizarea evoluției climatice locale și determinarea gradului de izolație solară al unei regiuni.
• actinologie — Ramură interdisciplinară a științei care se ocupă cu studiul structural și teoretic al radiațiilor luminoase și electromagnetice (în special din spectrul ultraviolet și cel vizibil de unde scurte) și al efectelor chimice, fotochimice sau biologice pe care acestea le produc asupra corpurilor expuse. Actinologia înglobează principii din fizica optică, fotochimie și biofizică pentru a analiza modul în care fluxurile radiante interacționează cu materia organică și anorganică.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• actinometrie — Ramură a meteorologiei și a fizicii aplicate care se ocupă cu studiul structural și metodic al măsurării intensității energiei radiante (în special a radiației solare, atmosferice și terestre). Actinometria stabilește protocoalele experimentale, unitățile de măsură și principiile de funcționare ale aparatelor destinate evaluării efectelor termice, chimice ori fotochimice provocate de undele electromagnetice scurte din spectrul vizibil și ultraviolet.
• actinometru — Instrument meteorologic și fizic structural utilizat pentru măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe. Aparatul funcționează pe baza absorbției razelor de către un corp negru ideal, convertind energia luminoasă în căldură, valoare care este ulterior determinată prin metode termoelectrice, bimetalice sau prin evaluarea directă a unor reacții fotochimice declanșate într-un interval fix de timp.