#adaoga

• adaoga — Variantă lingvistică arhaică, regională sau populară a verbului tranzitiv 'a adăuga'; acțiunea de a pune ceva pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea ori intensitatea. Acest termen este întâlnit frecvent în textele juridice vechi, cronici sau în rețete culinare tradiționale din anumite zone rurale ale României.
• adăogământ — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adaos', 'adăugire' sau 'supliment'; element suplimentar, clauză adițională ori anexă introdusă într-un document oficial, testament sau contract comercial pentru a-i completa ori clarifica prevederile de bază.
• adăogare — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugare', descriind procesul structural prin care se suplimenta o listă, se extindea un text sau se sporea volumul unei mărfi ori a unei sume de bani.
• adăogat — Formă arhaică, regională sau populară de participiu trecut a verbului 'a adăuga' (sau a variantei sale vechi 'a adăoga'); care a fost pus pe lângă un element existent pentru a-l completa, mări sau întregi. Ca adjectiv, descrie starea unui obiect, text sau document care a primit o modificare ori o suplimentare structurală pe parcursul evoluției sale.
• adăogătoare — Formă arhaică sau regională de feminin pentru substantivul adăogător, desemnând o piesă, un adaos, o anexă sau o completare adusă unui obiect ori unui text. Ca adjectiv, descrie o funcție, o metodă sau o caracteristică ce servește la adăugarea ori suplimentarea unui ansamblu structural, fiind echivalentul istoric al termenului modern 'adăugătoare'.
• adăogător — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăugător'. Desemnează o persoană care adaugă, completează ori mărește ceva, sau un element material, text ori factor numeric ce îndeplinește o funcție de suplimentare sau sporire într-un context comercial, juridic sau administrativ.
• adăogătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adăogitor — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăugător'. Desemnează o persoană care adaugă, completează ori mărește ceva, sau un element material, text ori factor numeric ce îndeplinește o funcție de suplimentare sau sporire într-un context comercial, juridic sau administrativ.
• adăogitură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.