#acceptare

• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• asumare — Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; actul conștient și voluntar de acceptare a unei responsabilități, a unui rol, a unei culpe sau a unei obligații structurale. Reprezintă o trăsătură fundamentală a maturității emoționale și profesionale, definind capacitatea unui individ sau a unei entități juridice de a răspunde direct de actele sale.
• autoempatie — Abilitatea conștientă de a manifesta înțelegere, compasiune, toleranță și acceptare față de propriile trăiri, greșeli, vulnerabilități sau suferințe emoționale; capacitatea de a se raporta la sine cu aceeași căldură și blândețe pe care o persoană le oferă unui prieten drag aflat în dificultate.