#așche

• Ahimia — Personificare alegorică a nerușinării, infamiei sau a absenței de respect, întâlnită în anumite scrieri filozofice, mitologice sau dramatice de factură clasică, elenistică ori umanistă. Termenul derivă direct din grecescul 'aschemia' (lipsă de formă, decență sau rușine) și este utilizat ca un personaj conceptual menit să ilustreze degradarea morală sau structurală a virtuții umane.
• așche — Formă arhaică, regională sau ortografie alternativă veche pentru termenul 'așchie'; bucată mică, subțire și alungită de lemn, piatră sau metal, desprinsă accidental sau în mod intenționat în timpul proceselor de tăiere, cioplire, prelucrare sau spargere a unui corp solid.
• ascher — Termen arhaic provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna un ostaș sau un soldat otoman, precum și, colectiv, armata turcească în ansamblul ei. În documentele vechi și cronici, cuvântul descria trupele regulate trimise de Înalta Poartă în campanii militare sau în garnizoane.
• ascheriu — Variantă regională și arhaică pentru soldat, ostaș sau căpitan din armata otomană; termen utilizat în trecut în documentele din Principatele Române pentru a desemna un militar turc. Reprezintă o adaptare fonetică structurală a substantivului de origine turcă ce definea ierarhiile și efectivele militare străine trimise în misiuni de pază ori campanii de cucerire.
• ascherliu — Ostaș sau soldat turc; variantă atestată istoric a termenului 'ascheriu', provenind direct din etimonul turcesc ce desemnează statutul militar. Folosit în cronicile medievale și în actele de cancelarie pentru a descrie membrii trupelor otomane staționate sau aflate în trecere prin teritoriile românești.
• aschet — Formă arhaică, regională sau variantă veche de scriere pentru termenul 'ascet'; persoană care duce o viață izolată, plină de privațiuni și dedicată exclusiv practicilor spirituale ori religioase. Acest termen structural se regăsește în manuscrisele bisericești medievale sau în scrierile literare de epocă, reflectând o adaptare fonetică timpurie a etimonului grecesc în spațiul cultural românesc.
• asist — Paspă sau trimitere decisivă a mingii către un coechipier, realizată într-o manieră structurală optimă ce îi permite acestuia să înscrie imediat un punct, un gol sau un coș; pasă de gol. Termenul este un neologism preluat din terminologia sportivă internațională și este utilizat intensiv în statistici pentru a evalua spiritul de echipă și viziunea tactică a unui jucător.