#Maroc

• Agadir — Oraș portuar major și stațiune turistică de renume în sud-vestul Marocului, situat pe coasta Oceanului Atlantic, la poalele Munților Atlas. Din punct de vedere etimologic, numele provine din limba berberă (tamazight) și înseamnă 'depozit fortificat' sau 'cetate', localitatea fiind renumită istoric pentru reconstrucția sa structurală completă după seismul devastator din anul 1960.
• Almoravizi — Membri ai unei dinastii berbere musulmane care a guvernat un imperiu vast în nord-vestul Africii (Magreb) și în Peninsula Iberică (Al-Andalus) în secolele XI și XII. Aceștia au pus bazele unui stat teocratic islamic riguros, remarcându-se prin campaniile militare împotriva regatelor creștine în perioada Reconquistei și prin unificarea teritorială a culturii maure sub o doctrină religioasă strictă.
• alvigiu — Persoană care prepară sau vinde alviță (halviță) ori alte dulciuri tradiționale de inspirație orientală; meșter cofetar specializat în producția de dulciuri de iarmaroc. Termenul, specific secolelor trecute, descria negustorii ambulanți care vindeau dulciuri bătute cu nuci la bâlciuri, sărbători religioase sau pe străzile marilor târguri.
• alviță — Produs de cofetărie tradițional, compact și elastic, preparat prin fierberea siropului de zahăr sau a mierii, amestecat cu o spumă vegetală (obținută de obicei din săpunariță ori ciuin) pentru albire și înglobat structural cu miez de nucă, alune sau semințe prăjite; halviță. Reprezintă un desert popular specific târgurilor tradiționale balcanice și românești.
• alvițar — Persoană care prepară sau vinde alviță (halviță) și alte produse zaharoase tradiționale; meșter zaharisean sau cofetar ambulant specific bâlciurilor și iarmarocelor de altădată. În secolele trecute, acești comercianți erau recunoscuți pentru abilitatea de a bate spuma fierbinte de zahăr și a o amesteca rapid cu miez de nucă direct pe tarabele din piețele publice.
• alvițărie — Loc, atelier, secție sau mică fabrică meșteșugărească în care se prepară și se comercializează alvița (halvița) și alte produse zaharoase tradiționale de inspirație orientală; meseria sau îndeletnicirea de alvițar. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, aceste ateliere din zonele urbane sau de mahala foloseau cazane mari de aramă pentru fierberea siropului concentrat de zahăr și baterea spumei vegetale.
• Argan — Denumire de gen vernacular, eponim sau variantă sinonimică veche utilizată în trecut pentru clasificarea arborelui de argan (Argania spinosa), o specie endemică regiunilor semideșertice din sud-vestul Marocului. În sens structural-botanic, planta se caracterizează prin trunchi noduros, ramuri spinoase, frunze mici, ovale și fructe de tip drupă care conțin sâmburi bogați în uleiuri esențiale, fiind o resursă ecologică critică pentru prevenirea deșertificării și o sursă majoră pentru industria cosmetică.
• argintar — Meșter specializat sau bijutier tradițional ocupat cu modelarea, prelucrarea artistică, baterea și gravarea argintului pentru realizarea de podoabe, vase fine de menaj, obiecte de cult religios sau monede; termen cu adânci rezonanțe istorice asociat structurilor de breaslă medievale și meșteșugurilor de lux de altădată.