#Crotona

• alcmaeon — Denumirea latinizată standard a numelui grecesc Alcmeon (Alkmaion); în istorie și filosofie, se referă la Alcmeon din Crotona (secolul al V-lea î.Hr.), filosof presocratic și medic teoretician renumit, considerat printre primii care au efectuat disecții anatomice și au propus creierul ca fiind sediul central al inteligenței și percepției. În mitologie, reprezintă unul dintre Epigoni, fiul lui Amphiaraus și al Eriphylei, care și-a ucis mama pentru a-și răzbuna tatăl.
• alcmeon — Forma românească a numelui antic grecesc Alkmaion; se referă cu precădere la Alcmeon din Crotona (secolul al V-lea î.Hr.), faimos filosof presocratic și medic teoretician, recunoscut istoric ca pionier al disecțiilor anatomice și pentru ipoteza sa revoluționară conform căreia creierul este sediul central al gândirii și al percepțiilor senzoriale. În mitologie, reprezintă unul dintre Epigoni, fiul lui Amphiaraus, blocat structural de destin în tragedia matricidului.
• archicembalo — Instrument muzical istoric cu claviatură, inventat în secolul al XVI-lea de compozitorul și teoreticianul italian Nicola Vicentino, ce reprezintă o formă complexă și extinsă de clavecin. Acest dispozitiv structural era dotat cu mai multe manuale și clape suplimentare (până la 35 sau 36 de clape pe octavă), fiind conceput special pentru a permite experimentarea în microtonalitate, intonație pură și pentru a explora vechile teorii muzicale elene legate de genul enarmonic.
• arcicembalo — Instrument muzical istoric cu clape din familia cembalului (clavecinului), conceput în secolul al XVI-lea de teoreticianul Nicola Vicentino, echipat structural cu mai multe rânduri de clape și diviziuni microtonale complexe (până la 31 de intervale pe octavă). Acest dispozitiv acustic avansat era utilizat pentru a experimenta genurile muzicale ale Greciei antice și pentru a obține o intonație pură în muzica polifonică renascentistă.
• arciorgano — Instrument muzical istoric cu clape din familia orgilor, conceput în secolul al XVI-lea de teoreticianul Nicola Vicentino, echipat structural cu mai multe rânduri de clape și un sistem complex de tuburi microtonale adaptat pentru a reda până la 31 de intervale pe octavă. Acest dispozitiv acustic experimental era utilizat în perioada Renașterii pentru a explora genurile cromatice și enarmonice ale muzicii Greciei antice și pentru a obține o intonație pură în interpretările polifonice academice.