#Aral

• Abas — Rege legendar al Argosului în mitologia greacă, bunicul lui Perseu, cunoscut pentru scutul său sacru înzestrat cu puteri magice ce puteau paraliza inamicii. În istoria medicinei, psihanaliză și antropologie, figura lui Abas și linia sa dinastică sunt analizate în legătură cu arhetipurile fricii somatizate, unde privirea sau scutul mitic servesc ca metafore pentru mecanismele psihice de apărare ce induc blocaje motorii sau crize de conversie isterică.
• abelian — Termen matematic structural transpus în neuro-cibernetică și modelarea rețelelor neuronale artificiale, definind o operație sau o structură simetrică în care ordinea componentelor nu modifică rezultatul final (comutativitate). În modelarea fiziologică și neuropsihologie, grupurile sau rețelele abeliene sunt utilizate pentru a simula procesarea paralelă simetrică a stimulilor senzoriali sau pentru a mapa circuitele sinaptice automate din creier unde sincronizarea semnalelor nu depinde de succesiunea strictă a impulsurilor de intrare.
• abia-abia — Formă compusă prin reduplicarea adverbială a termenului 'abia', utilizată pentru a exprima o limită extremă, un efort suprem sau o realizare la limita absolută a posibilităților fizice ori cognitive. În fișele clinice și rapoartele de recuperare medicală, este folosit ca un calificativ descriptiv informal sau semiclinic pentru a sublinia că o funcție biologică, un reflex sau o mișcare voluntară se manifestă într-un grad infim, aproape imperceptibil (de exemplu, un pacient extenuat care abia-abia mai respiră).
• almicantara — Cerc mic de pe sfera cerească situat în plan paralel cu orizontul, trecând prin toate punctele care au aceeași înălțime unghiulară deasupra acestuia; linie imaginară utilizată în astronomia de poziție și navigația astronomică clasică pentru a măsura și compara coordonatele verticale ale corpurilor cerești.
• Amu-Daria — Fluviu major din Asia Centrală, format prin confluența râurilor Vahș și Panj, care curge pe o lungime de peste 2400 de kilometri prin Tadjikistan, Afganistan, Turkmenistan și Uzbekistan. Cunoscut în antichitate sub numele grecesc de Oxus, cursul său reprezintă o frontieră geografică și politică istorică, alimentând oază agricole extinse prin sisteme de irigații masive care au dus, în ultimele decenii, la reducerea dramatică a debitului său spre Marea Aral.
• angioplegie — Paralizie bruscă, temporară sau permanentă a fibrelor musculare netede din pereții vaselor de sânge, determinând pierderea totală a tonusului vascular și o vasodilație generalizată ori localizată necontrolată. Acest fenomen patologic structural, provocat de leziuni severe ale sistemului nervos vegetativ, toxine extrem de puternice sau șocuri anafilactice binedefinite, perturbă grav hemodinamica și autoreglarea circulatorie, ducând la prăbușirea tensiunii arteriale.
• anoblepsie — Condiție clinică medicală sau tulburare neurologică oculară rară caracterizată prin incapacitatea motorie ori dificultatea extremă de a privi în sus sau de a ridica ochii pe verticală; paralizie a privirii verticale superioare. Acest fenomen neurologic indică de regulă leziuni structurale sau comprimări la nivelul mezencefalului, fiind un simptom integrat în sindroame neurologice complexe precum sindromul Parinaud.
• Antennaria carpatica — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, endemică sau caracteristică regiunilor alpine și subalpine din lanțul muntos carpatic și din alte masive europene, cunoscută popular sub numele de 'părăluțe de munte carpatice'. Planta crește pe pajiști pietroase și stâncării, fiind recunoscută prin frunzele sale lanceolate acoperite cu un toment lânos, alb-argintiu, și capitulele florale grupate ce amintesc structural de pernuțele labelor de feline.
• anticataral — Care combate, calmează sau vindecă catarul (inflamația acută sau cronică a unei mucoase, în special a căilor respiratorii superioare, însoțită de o secreție abundentă); medicament, sirop, spray nazal sau remediu fitoterapeutic indicat în tratamentul rinitelor, bronșitelor sau stărilor gripale pentru reducerea congestiei și fluidificarea secrețiilor mucoase.
• antilume — Lume ipotetică, univers paralel sau regiune cosmică simetrică compusă structural în întregime din antimaterie, în care atomii sunt formați din antiprotoni, antineutroni și pozitroni. În sens teoretic, o coliziune structurală directă între lumea noastră și o antilume ar genera un proces de anihilare totală, eliberând o cantitate imensă de energie sub formă de radiații gama.
• antiparalel — Care este orientat în aceeași direcție matematică sau geometrică, dar în sens strict opus; element geometric, vector sau linie dreaptă ale căror orientări vectoriale se anulează reciproc prin inversare de sens. În geometria plană, termenul definește două drepte care intersectează două laturi ale unui unghi în așa fel încât formează unghiuri egale, dar antipozitionate în raport cu o axă simetrică sau o secantă de referință.
• antiparalelă — O dreaptă care intersectează laturile unui unghi dat în așa fel încât formează cu acestea un triunghi inversat ca simetrie față de o dreaptă paralelă clasică. Acest aranjament structural face ca unghiul format de antiparalelă cu una dintre laturi să fie perfect egal cu unghiul format de linia de bază cu cealaltă latură, având aplicații importante în studiul teoremei liniilor antiparalele în triunghi.
• antiparalelogram — Patrulater convex sau autointersectat în care laturile opuse sunt egale două câte două, însă, spre deosebire de un paralelogram clasic, o pereche de laturi opuse se intersectează, determinând o simetrie axială perfectă. Acest aranjament structural face ca figură geometrică să aibă proprietăți optice și mecanice remarcabile, fiind utilizat frecvent în proiectarea mecanismelor de transmisie articulată unde mișcarea circulară trebuie transformată în mișcare rectilinie.
• antiparalitic — Care combate, previne sau ameliorează paralizia ori efectele ei distructive asupra sistemului neuromuscular; substanță medicamentoasă sau tratament terapeutic conceput structural pentru a stimula conducerea nervoasă și a reface tonusul muscular afectat. În sens clinic, descrie substanțele neuroprotectoare care împiedică degradarea neuronilor motori și susțin recuperarea funcțională a membrelor.
• antipolio — Care combate, previne sau imunizează organismul împotriva poliomielitei și a virusului care o produce; vaccin sau ser imunologic structural conceput pentru a genera anticorpi capabili să oprească atacul bolii asupra măduvei spinării și sistemului nervos. Acest tip de agent biologic a permis eradicarea aproape completă a paraliziei infantile la nivel mondial.
• antipoliomielitic — Care combate, previne sau imunizează organismul împotriva poliomielitei și a virusului care o produce; vaccin sau ser imunologic structural conceput pentru a genera anticorpi capabili să oprească atacul bolii asupra măduvei spinării și sistemului nervos. Acest tip de agent biologic a permis eradicarea aproape completă a paraliziei infantile la nivel mondial.
• antiunivers — Univers ipotetic alcătuit integral din antimaterie (antiparticule precum antiprotoni, antineutroni și pozitroni), reprezentând un duplicat structural și fizic inversat al universului nostru material. În teorii avansate ale mecanicii cuantice și în literatura de anticipație științifico-fantastică, un eventual contact direct dintre universul nostru și acest antiunivers ar duce instantaneu la fenomenul de anihilare totală și transformare a întregii mase în energie pură.
• apofasis — Figură de stil retorică prin care un orator menționează sau aduce în discuție un subiect declarând în mod paradoxal că nu va vorbi despre el ori că îl trece sub tăcere; formă specializată de preterțiune sau paralipsă. În contextul teologiei negative, termenul capătă un sens conceptual profund, desemnând calea negării prin care se recunoaște imposibilitatea minții umane de a descrie esența divină.
• apofază — Adaptare lingvistică a termenului elen apofasis, reprezentând o figură de stil și o tactică discursivă prin care vorbitorul aduce în prim-plan un subiect pretinzând, în mod paradoxal, că îl trece sub tăcere sau că refuză să îl discute. Această tehnică accentuează importanța detaliului omis tocmai prin simularea refuzului de a-l analiza, funcționând ca o formă subtilă de preterțiune.
• apoplexie — Suspendare bruscă, parțială sau totală, a funcțiilor cerebrale, însoțită de pierderea cunoștinței și de paralizie, cauzată de o hemoragie intracraniană masivă sau de obstrucția acută a unei artere cerebrale; accident vascular cerebral (AVC). În sens larg sau istoric, termenul descrie efuziunea bruscă de sânge în interiorul țesutului unui organ vital (cum ar fi apoplexia uterină, pulmonară sau ovariană).