#Apollon

• apolinar — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; instituit în onoarea lui Apollo. În filozofia culturii și estetica modernă (teoretizată în special de Nietzsche), termenul descrie o atitudine caracterizată prin armonie, ordine, echilibru, claritate rațională și măsură structurală, aflată în opoziție directă cu spiritul dionisiac bazat pe extaz, pasiune și haos.
• apolinic — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; caracterizat prin armonie, echilibru, claritate rațională, măsură și perfecțiune formală. În filozofia culturii (teoretizată esențial de Friedrich Nietzsche), termenul descrie tendința spre ordine, logica individualizării și frumusețea plastică artizanală, fiind antonimul perfect al spiritului dionisiac bazat pe extaz, haos și contopire mistică.
• apolinism — Atitudine estetică, filozofică sau existențială caracterizată prin adoptarea exclusivă a spiritului apolinic; predilecția structurală pentru armonie, proporție, rigoare rațională și control emoțional în artă și viață. Conceptul desemnează sistemul de valori care plasează frumusețea formală arhitecturală mai presus de trăirile instinctuale sau pasionale.
• Apollo — Una dintre cele mai importante divinități din mitologia greco-romană, zeu al luminii, al soarelui, al poeziei, al muzicii, al artelor și al profeției, fiu al lui Zeus și al Letonei; adesea reprezentat cu o liră sau cu un arc. În istoria modernă a explorării spațiale, numele desemnează legendarul program spațial al NASA (Programul Apollo) care a realizat primele zboruri cu echipaj uman pe Lună între 1969 și 1972.
• Apollon — Forma originală elenă pentru numele zeului Apollo, divinitate solară supremă a Greciei Antice ce patrona lumina, profeția, artele, muzica, arcașii și vindecarea; frate geamăn al zeiței Artemis. Numele este strâns legat de idealul elen al perfecțiunii fizice masculine, de oracolul sacru de la Delphi și de nașterea conceptului estetic structural de raționalism formal și măsură.
• Apollonia — Numele purtat de numeroase colonii și orașe-state din lumea greco-romană antică, fondate în onoarea zeului Apollon, cele mai renumite fiind Apollonia din Iliria (pe teritoriul Albaniei de astăzi) și Apollonia Pontica (astăzi Sozopol, Bulgaria, pe țărmul Mării Negre). Aceste așezări reprezentau centre urbane, comerciale și culturale majore unde se dezvoltau rute strategice maritime și academice esențiale pentru bazinul mediteraneean.
• Apollonios — Numele mai multor învățați, savanți și scriitori din Grecia Antică și perioada elenistică, cei mai faimoși fiind Apollonios din Perga (secolul al III-lea î.Hr.), geometru de geniu care a revoluționat studiul secțiunilor conice, Apollonios din Rodos, poet epic autor al 'Argonauticelor', și Apollonios din Tyana, filosof neopitagoreic. Aceste figuri reprezintă piloni structurali ai evoluției științifice și literare din bazinul mediteraneean clasic.
• Apolloniu — Variantă lingvistică adaptată în limba română pentru numele istoric elen Apollonios sau cel latin Apollonius, utilizată pentru a desemna marii învățați ai epocii elenistice; cel mai frecvent face referire la Apolloniu din Perga, matematicianul care a pus bazele studiului conicelor, sau la filosoful stoic Apolloniu din Calcedon. Această formă onomastică cultă este utilizată cu precădere în lucrările academice de istorie a științelor și filologie.
• Apolon — Formă fonetică și variantă onomastică asimilată în limba română (corespunzătoare elenului original Apollon) pentru zeul Apollo din mitologia clasică; divinitate a luminii solare, a poeziei, a muzicii, a profeției și a vindecării. În textul literar tradițional și în folclor, numele evocă idealul suprem al frumuseții masculine armonioase și al stăpânirii de sine raționale.