#Anca

• abrudeancă — Femeie născută în orașul Abrud (județul Alba) sau originară din această localitate din Munții Apuseni.
• Abu Simbel — Complex arheologic monumental situat în Nubia, în sudul Egiptului, alcătuit din două temple masive cioplite direct în stâncă în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Destinat să celebreze victoria de la Kadesh și să zeifice cuplul regal, complexul este faimos atât pentru cele patru statui colosale ale faraonului de la intrare, cât și pentru o operațiune inginericească de amploare mondială din anii 1960, când a fost demontat și mutat în totalitate pentru a fi salvat de inundarea provocată de construcția barajului de la Assuan.
• aburind — Forma de gerunziu a verbului 'a aburi', folosită adesea cu valoare adjectivală pentru a descrie un obiect sau un element care emană aburi calzi, care se acoperă treptat de condens ori de o boare fină. În literatura descriptivă și în limbajul plastic, termenul evocă o senzație olfactivă sau termică intensă, sugerând prospețimea, căldura domestică ori dinamica atmosferică a dimineților reci.
• aburos — Care emană, produce sau conține o cantitate mare de aburi; acoperit de un strat dens de condens, ceață umedă sau vapori de apă în suspensie. În sens literar și plastic, adjectivul descrie o atmosferă difuză, caldă și misterioasă, peisaje matinale învăluite în negură sau bucate fierbinți proaspăt servite, sugerând confort termic, intimitate sau o vizibilitate redusă.
• Acaena argentea — Specie de plantă perenă reptantă din genul Acaena, originară din regiunile temperate ale Americii de Sud (Chile și Argentina), remarcabilă prin valoarea sa ornamentală deosebită. Se individualizează prin frunzele sale compuse, ale căror foliole prezintă reflexii metalice, argintii-albăstrui, acoperite de perișori fini care reflectă lumina solară și oferă protecție împotriva deshidratării în climatele aride sau alpine.
• acarul Păun — Expresie faimoasă din cultura română folosită pentru a desemna o persoană nevinovată, un subaltern sau un angajat cu o funcție minoră care este sacrificat politic ori administrativ și transformat în țap ispășitor, fiind găsit singurul vinovat pentru o eroare catastrofală, acte de corupție sau neglijențe grave comise de superiori sau generate de disfuncționalitatea unui întreg sistem. Originea sintagmei provine din realitatea istorică a anului 1923, când un accident feroviar grav petrecut în stația Vintileanca a fost pus exclusiv pe seama acarului pe nume Ioan Păun, pentru a proteja managementul corupt al căilor ferate.
• acrofită — Plantă adaptată structural și fiziologic să trăiască și să se dezvolte la altitudini mari, în etajul alpin superior sau pe crestele muntoase stâncoase. Acro fitele prezintă caracteristici ecomorfologice specifice (talie pitică, tulpini târâtoare, frunze persistente sau acoperite cu peri deși) care le permit să reziste la vânturi violente, temperaturi extreme și radiații ultraviolete intense.
• adânca — Formă de infinitiv lung sau variantă verbală populară și regională pentru verbul 'a adânci'; acțiunea de a face o groapă, un canal sau o apă mai adâncă prin îndepărtarea straturilor de pământ ori de material. În sens figurat, se folosește în anumite graiuri pentru a exprima extinderea, intensificarea sau analizarea mai profundă a unei probleme, a unei neînțelegeri ori a unui sentiment.
• adâncare — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adâncire'; acțiunea de a adânci, a excava, a sapa mai adânc ori rezultatul acestui proces structural. Se întâlnește în vechi registre cadastrale, zapise de hotărnicie sau documente tehnice din secolele trecute.
• adâncat — Care a fost făcut adânc sau mai adânc; scobit, excavat ori coborât sub nivelul unei suprafețe de referință. Ca adjectiv, descrie un relief cu văi pronunțate, o trăsătură anatomică retrasă în interior (cum ar fi ochii adâncați în orbite) sau, în sens figurat, un individ cufundat complet în gânduri, meditație, somn ori într-o stare emoțională intensă.
• Adâncata — Numele mai multor localități și comune din spațiul românesc și est-european, cum ar fi comuna Adâncata din județul Suceava, România, sau localități din Ucraina (regiunea Cernăuți). Toponimul este de origine descriptivă, indicând așezarea geografică a vetrei satului într-o vale adâncă, depresionară ori pitorească, mărginită de dealuri sau codri bătrâni.
• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adâncit — Care a fost făcut mai adânc, scobit, coborât sub nivelul unei suprafețe de referință sau intensificat. Ca adjectiv, descrie o formă de relief excavată (precum o albie de râu dragată), o trăsătură anatomică retrasă în interior sau, în sens figurat, un fenomen, o criză ori un sentiment care a devenit mult mai sever, profund și accentuat.
• aduncat — Care a fost adâncit, scobit, încovoiat sau lăsat spre interior; variantă fonetică arhaică sau regională pentru participiul standard adâncat. Termenul califica elemente de relief care au suferit un proces natural de eroziune profundă sau descria obiecte meșteșugărești rurale a căror suprafață a fost prelucrată prin dăltuire, formând o cavitate evidentă.
• Aethionema — Gen de plante erbacee sau subarbustive anuale ori perene aparținând familiei Brassicaceae (Cruciferae), originar cu precădere din regiunile calcaroase și stâncoase ale bazinului mediteranean și ale Asiei Mici. Aceste plante sunt caracterizate structural prin frunze adesea cărnoase, glauce, inflorescențe racemoase dense alcătuite din flori mici, decorative, de culoare roz, violet sau alb, și silicule turtite, unice ca formă, fiind cultivate frecvent în grădinile alpine din zonele temperate.
• Aethionema diastrophis — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, nativă din zonele muntoase și aride ale Asiei Mici, caracterizată structural prin tulpini lemnoase la bază, frunze glauce compacte și inflorescențe dense cu flori de un roz intens delicat. Planta prezintă un interes deosebit în studiile de fitogeografie și este apreciată de colecționari pentru capacitatea sa de a coloniza crăpăturile stâncoase aride.
• Aethionema grandiflorum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, originară din regiunile muntoase ale Caucazului, Iranului și Turciei, considerată una dintre cele mai spectaculoase din acest gen. Se recunoaște structural prin portul său tufos, tulpini subțiri, frunze glauce-albăstrui și inflorescențe racemoase mari, compacte, formate din numeroase flori de un roz intens, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală în stâncării.
• Aethionema pulchellum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă pitic din genul Aethionema, nativă din zonele muntoase calcaroase ale Turciei, Iranului și Caucazului. Această plantă este caracterizată structural prin tulpini târâtoare sau ascendente, frunze glauce-albăstrui de dimensiuni mici și inflorescențe dense, sferice, alcătuite din numeroase flori de un roz-purpuriu delicat, fiind o specie deosebit de apreciată în amenajarea alpinariilor datorită aspectului său compact.
• agaman — Denumire populară regională sau arhaică atribuită unui personaj mitologic, unui uriaș din legendele românești ori unui om extrem de mâncăcios, lacom și burtos. Termenul este utilizat izolat în graiurile locale pentru a descrie o persoană nesățioasă sau o figură de basm cu proporții gigantice și apetit uriaș.
• agareancă — Denumire populară și arhaică folosită în trecut pentru a desemna o femeie musulmană, turcoaică sau arabă. Din punct de vedere structural și etimologic, termenul derivă direct din numele Agar, fiind utilizat în limbajul colocvial sau narativ al secolelor trecute, adesea având o nuanță pronunțată de alteritate etnică și religioasă în contextul conflictelor de frontieră cu otomanii.