#Amian

• Amian — Formă onomastică scurtă sau variantă istoriografică românească utilizată pentru a face referire la Ammianus Marcellinus (Amian Marcelin), faimosul istoric latin din secolul al IV-lea d.Hr. Scrierile sale reprezintă o structură documentară fundamentală pentru studiul Antichității târzii și al migrațiilor timpurii.
• amiant — Varietate de azbest cu fibre lungi, flexibile și mătăsoase, de culoare albă-verzui, rezistentă la temperaturi înalte și la acțiunea acizilor. Din punct de vedere structural, este un silicat natural de calciu și magneziu utilizat în trecut pe scară largă la fabricarea țesăturilor ignifuge, a izolatorilor termici și a materialelor de construcții, dar restricționat modern din cauza toxicității sale pulmonare severe.
• amiantă — Formă feminină rară sau variantă regională admisă pentru mineralul amiant; definește aceeași rocă fibroasă incombustibilă din clasa silicaților naturali, utilizată ca materie primă izolatoare în aplicațiile industriale tradiționale.
• amianto- — Prefixoid sau element lexical utilizat în terminologia științifică internațională pentru a indica o legătură structurală, compozițională sau de formă cu amiantul ori cu structurile minerale azbestiforme.
• amiantogen — Care generează amiant sau favorizează formarea fibrelor de azbest; în context geologic, descrie procesele metamorfice ori rocile ultrabazice capabile să dezvolte filoane de azbest mătăos. În medicină, poate descrie factori sau medii care provoacă azbestoză ori alte leziuni pulmonare specifice inhalării de amiant.
• amiantoid — Care seamănă cu amiantul; termen utilizat în mineralogie pentru a descrie formațiunile cristaline cu aspect fibros și mătăsos. În histologia medicală, descrie o formă rară de degenerescență a cartilajului (degenerescență amiantoidă), caracterizată prin apariția unor fascicule dense de fibre colagene groase care mimează structura azbestului.
• asbest — Formă ortografică mai veche, variantă lexicală sau neologism utilizat pentru azbest, desemnând un grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor extremă la temperaturi înalte, foc, acizi și tracțiune mecanică. În trecut, datorită calităților sale izolatoare structurale excelente, a fost utilizat pe scară largă în industria construcțiilor și a echipamentelor de protecție, fiind ulterior restricționat din cauza toxicității ridicate a fibrelor sale la inhalare.
• asiriancă — Femeie care făcea parte din populația Asiriei antice sau care aparține comunității etnice asiriene moderne (grup etnic creștin vorbitor de limbă neo-aramaică originar din Orientul Apropiat). Acest substantiv structural individualizează prezența feminină în cadrul acestei culturi, fiind utilizat în textele istorice, antropologice sau literare pentru a descrie identitatea și portul delicat al asirienilor.
• asirioloagă — Femeie specialistă în asiriologie; specialistă de sex feminin care se ocupă structural cu studiul istoriei, limbii, scrierii cuneiforme, arheologiei și culturii fostului Imperiu Asirian și ale celorlalte civilizații mesopotamiene antice înrudite (precum Babilonul și Sumerul). Activitatea ei implică adesea descifrarea tăblițelor de lut și restaurarea vestigiilor din Orientul Apropiat.
• Assurbanipal — Ultimul mare rege al Imperiului Neoasirian (guvernând între 668 și cca. 627 î.Hr.), faimos atât pentru succesele sale militare brutale, cât și pentru nivelul său înalt de erudiție; a ordonat strângerea și copierea tuturor textelor literare, științifice și religioase din Mesopotamia, punând bazele celebrei Biblioteci a lui Assurbanipal de la Ninive, unde a fost descoperită și Epopeea lui Ghilgameș.
• azbest — Nume generic atribuit unui grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor absolută la foc, acizi și tracțiune mecanică, precum și prin proprietățile lor de izolare termică și electrică. Utilizat intensiv în trecut în industria materialelor de construcție (plăci de azbociment, izolații), utilizarea sa modernă este interzisă sau sever restricționată structural din punct de vedere medical, deoarece inhalarea fibrelor microscopice este extrem de toxică, provocând asbestoză și afecțiuni pulmonare severe.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.
• babiloneană — Femeie care făcea parte din populația antică a Babilonului sau a Babiloniei; (ca adjectiv) formă feminină pentru babilonean, desemnând elemente, limbi sau structuri specifice civilizației din Babilon; (ca substantiv lingvistic) idiomul sau dialectul semitic vorbit în Babilonia antică, reprezentând o ramură a limbii akkadiene.