#Alexandri

• Acanthus carolialexandri — Specie rară de plantă erbacee perenă din genul Acanthus, originară din Peninsula Balcanică (endemică în anumite regiuni aride și muntoase din Grecia). Taxonul se caracterizează prin frunze strâns dispuse în rozetă bazală, cu lobi ascuțiți, și prin tije florale rigide ce poartă flori protejate de bractee spinoase. Reprezintă un element floristic de nișă, adaptat la microclimate mediteraneene stâncoase, fiind descris și studiat în principal în lucrările de fitotaxonomie est-europeană.
• Aenesidemos — Enesidem; filozof sceptic grec din secolul I î.Hr., născut în Knossos (Creta), celebru pentru relansarea și structurarea pyrrhonismului în Alexandria. Este autorul lucrării pierdute 'Discursuri pyrrhonice' și creatorul celor zece tropi (moduri de argumentare) prin care demonstra imposibilitatea obținerii unei cunoașteri absolute și necesitatea suspendării judecății (epoche).
• Alexan — Formă onomastică arhaică, hipocoristică sau regională derivată din numele Alexandru, întâlnită în documente istorice transilvănene sau în scrieri bisericești vechi. Ca adjectiv sau determinant în folclor, termenul poate face referire la un stil narativ sau la o compoziție epică populară ce imită structura celebrei Alexandria (povestea legendară a vieții lui Alexandru cel Mare).
• alexăndrean — Formă regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrinean, desemnând un locuitor sau o persoană originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Ca adjectiv, termenul descrie un element cultural, social sau geografic care aparține acestor așezări urbane ori este strâns legat de evoluția lor istorică.
• alexăndreancă — Formă regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrineancă, desemnând o femeie sau o persoană de gen feminin originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Termenul funcționează ca un demonim specific în graiul popular din sudul României, fiind utilizat pentru a indica apartenența geografică și identitatea culturală locală.
• Alexandri — Variantă onomastică arhaică, rară sau regională a numelui de familie Alecsandri, format ca patronimic din prenumele de bază Alexandru. În istoria literară și culturală a spațiului românesc, numele subliniază filiația sau apartenența la spița neamului boieresc din Moldova, devenind celebru prin scriitorul, poetul și dramaturgul pașoptist Vasile Alecsandri (adesea ortografiat simplificat în documentele administrative vechi).
• Alexandria — Numele faimosului oraș portuar din Egipt, fondat de Alexandru cel Mare în anul 331 î.Hr., devenit un centru cultural, academic și economic suprem al lumii antice helenistice; totodată, numele municipiului reședință al județului Teleorman din România. În istoria literară românească, termenul definește o celebră scriere populară de tip roman epic medieval ce relatează faptele legendare de vitejie și cuceririle împăratului Macedoniei.
• alexandrie — Termen literar arhaic utilizat pentru a desemna o povestire populară, o cronică sau un roman cavaleresc de tip medieval care relatează viața, faptele de vitejie și campaniile militare legendare ale lui Alexandru cel Mare. Provine din tradiția manuscriselor românești vechi și definește un gen narativ specific, caracterizat prin îmbinarea adevărului istoric cu elemente mitologice și fantastice.
• alexandrin — Privitor la orașul Alexandria ori la cultura helenistică dezvoltată acolo; în poetică, termenul desemnează un vers clasic solemn de douăsprezece (sau paisprezece) silabe, compus din două emistihuri egale despărțite prin cezură. Acest tip de vers, originar din literatura franceză medievală și utilizat intens în tragedia clasică, a fost preluat cu succes de marii poeți români în compozițiile lor epice.
• alexăndrinean — Variantă fonetică regională sau neoficială pentru alexandrinean, desemnând un locuitor sau o persoană originară din municipiul Alexandria (Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria (Egipt). Ca adjectiv, termenul califică bunuri, obiceiuri sau trăsături socio-culturale specifice acestor spații urbane, fiind utilizat frecvent în graiul curent din sudul Munteniei.
• alexăndrineancă — Variantă fonetică regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrineancă, desemnând o femeie sau o persoană de gen feminin originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Cuvântul funcționează ca un demonim specific în graiul popular din zona de câmpie a Munteniei, indicând originea geografică, apartenența socială și identitatea culturală locală.
• alexandrinism — Curent cultural, literar și filozofic sincretic dezvoltat în Alexandria în perioada helenistică și în primele secole ale erei noastre, caracterizat prin fuziunea tradițiilor intelectuale grecești cu elemente mistice și religioase orientale. În sens literar negativ, termenul descrie o tendință de erudiție excesivă, pedanterie și formalism rigid, care pune accentul pe regulile tehnice stricte ale compoziției în detrimentul originalității creative.
• alexandrit — Varietate rară și extrem de valoroasă de crisoberil (aluminat de beryliu) ce conține urme de crom, caracterizată prin proprietatea remarcabilă de a-și schimba culoarea în funcție de tipul de lumină (pleocroism). Piatra prețioasă apare verde-smarald sau albastru-verzui la lumina naturală a zilei și se transformă în roșu-zmeuriu, purpuriu ori violet sub acțiunea luminii artificiale incandescente.
• Altămaș — Termen onomastic și toponimic arhaic de origine turanică, atestat istoric ca nume de persoană (han tătar, personaj din scrierile populare precum Alexandria) și folosit ca denumire geografică pentru forme de relief muntoase. În lexicografia istorică, reprezintă o variantă structurală strâns legată de evoluția numelor proprii de influență orientală asimilate în spațiul românesc medieval.
• Andrina — Prenume feminin internațional utilizat rar și în spațiul românesc, reprezentând o formă condensată sau derivată structural dintr-o variantă hipocoristică a numelui Alexandrina sau o extensie feminină modernă bazată pe rădăcina elenă 'Andreas'. Acest nume poartă valoarea simbolică a nobleții, a forței morale și a eleganței, fiind utilizat ca marker de identitate personală în societatea contemporană.
• Apion — Gen de insecte coleoptere fitofage de dimensiuni foarte mici din familia Apionidae, cunoscute popular sub numele de gărgărițe ale leguminoaselor (de exemplu, Apion apricans, care atacă culturile de trifoi). În istorie și filologie, Apion reprezintă numele unui celebru învățat, gramatic și retor elenist din secolul I d.Hr., originar din Egipt, cunoscut pentru disputele sale cu Flavius Josephus.
• Aristobul — Nume propriu de origine greacă veche purtat de mai multe personalități ilustre ale Antichității, printre care regi și mari preoți din dinastia Hașmoneilor din Iudeea (precum Aristobul I și II) sau Aristobul din Paneas, un filozof evreu elenist din Alexandria. În context biblic și teologic, este menționat și un Aristobul în Epistola către Romani a Apostolului Pavel, tradiția creștină considerându-l unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli și episcop în Britannia.
• Atanasie — Prenume masculin de origine greacă, purtat de mari personalități ale istoriei creștine, cel mai faimos fiind Sfântul Atanasie cel Mare, patriarh al Alexandriei din secolul al IV-lea și apărător înfocat al ortodoxiei împotriva arianismului. Din punct de vedere etimologic, provine din grecescul 'Athanasios', având semnificația profundă de 'nemuritor' sau 'cel ce nu moare'.