#Adina

• Acaena — Gen de plante erbacee perene sau subbursute din familia Rosaceae, originare cu precădere din emisfera sudică, remarcabile prin capacitatea lor de a forma covoare vegetale dense, persistente și extrem de rezistente. Din punct de vedere morfologic, se disting prin frunzișul fin, adesea penat, și prin inflorescențele globuloase ale căror fructe dezvoltă ghimpi sau cârlige adaptate pentru zoocorie (răspândirea prin atașarea de blana animalelor).
• Acaena argentea — Specie de plantă perenă reptantă din genul Acaena, originară din regiunile temperate ale Americii de Sud (Chile și Argentina), remarcabilă prin valoarea sa ornamentală deosebită. Se individualizează prin frunzele sale compuse, ale căror foliole prezintă reflexii metalice, argintii-albăstrui, acoperite de perișori fini care reflectă lumina solară și oferă protecție împotriva deshidratării în climatele aride sau alpine.
• Acalypha — Gen extins de plante erbacee, arbuști și subarbuști din familia Euphorbiaceae, cuprinzând sute de specii larg răspândite în zonele tropicale și subtropicale ale lumii. Plantele din acest gen sunt extrem de apreciate în horticultură ca specii ornamentale datorită inflorescențelor lor unice sub formă de amânți sau spice lungi, pendule și pufoase, adesea intens colorate în nuanțe de roșu aprins sau purpuriu, dar și pentru frunzișul lor exotic, zimțat și variat.
• acantă — Plantă erbacee perenă din genul Acanthus, familia Acanthaceae, originară din regiunea mediteraneeană și din zonele tropicale, caracterizată prin frunze mari, adânc crestate, adesea spinoase, și inflorescențe sub formă de spic înalt cu flori albe, purpurii sau roz. În horticultură, este cultivată ca plantă ornamentală de fundal datorită arhitecturii sale impunătoare, fiind totodată planta ale cărei frunze au servit drept model istoric pentru realizarea faimosului ornament arhitectural din stilul corintic.
• Acanthus — Genul tip al familiei Acanthaceae, cuprinzând circa 30 de specii de plante erbacee perene sau arbuști originari din regiunile temperate și tropicale ale Europei de Sud, Africii și Asiei. Plantele sunt recunoscute prin frunzele lor maiestuoase, adânc lobate și frecvent spinoase, și prin spicul floral erect, dens, purtător de flori bilabiate. Numele său are o rezonanță culturală uriașă, frunzele sale servind drept model istoric neschimbat pentru capitelurile stilului arhitectural corintic și compozit.
• Acanthus longifolius — Specie de plantă erbacee perenă din genul Acanthus, familia Acanthaceae, originară din Peninsula Balcanică și regiunile învecinate ale Europei de Sud-Est. Se remarcă prin frunzele sale neobișnuit de lungi, elegante, profund și sinuos lobate, dar lipsite de spini agresivi la vârfuri. Această structură foliară masivă formează o rozetă bazală densă din centrul căreia se înalță, la începutul verii, tije florale rigide, purtătoare de inflorescențe spectaculoase sub formă de spic cu flori bilabiate albe sau purpurii, încadrate de bractee mari, colorate.
• Adenophora lilifolia — Specie de plantă erbacee perenă originară din regiunile temperate ale Eurasiei, aparținând familiei Campanulaceae. Este recunoscută structural pentru tulpinile sale erecte, frunzele lanceolate cu margini dințate și inflorescențele bogate sub formă de panicule ce conțin flori pendule, campanulate (în formă de clopot), de o culoare albastru-pal sau violet, care emană un parfum discret și sunt apreciate în horticula ornamentală ecologică.
• Adenophora potaninii — Specie de plantă perenă erbacee originară din regiunile muntoase ale Chinei, aparținând familiei Campanulaceae. Planta este recunoscută structural pentru inflorescențele sale elegante sub formă de raceme lungi, încărcate cu numeroase flori campanulate de un albastru-violet intens, și pentru frunzele sale ovate sau lanceolate, fiind numită în onoarea exploratorului și naturalistului rus Grigori Potanin și utilizată pe scară largă în amenajările peisagistice rustice.
• Adina — Prenume feminin foarte răspândit în spațiul cultural românesc, având o dublă etimologie: de origine ebraică, unde se traduce prin 'delicată', 'subțire', 'blândă' sau 'voluptoasă', fiind inițial un nume masculin în Vechiul Testament; de asemenea, este interpretat în context autohton ca o formă hipocoristică sau derivată de la prenume vechi precum Adelina sau Adriana. Acest nume structural reflectă atribute ale rafinamentului și eleganței, fiind înregistrat frecvent în statisticile de stare civilă.
• adinam — Care este lipsit de forță mecanică, energie dinamică sau capacitate de mișcare propulsivă; sistem fizic sau element structural caracterizat prin absența vectorilor de forță activă. Acest neologism rarisim este utilizat ocazional în lucrările teoretice de dinamică sau fizică computațională pentru a descrie o stare de repaus absolut ori un corp inert ce nu exercită nicio presiune structurală asupra mediului.
• adinamandrie — Stare patologică, anomalie structurală sau disfuncție biologică rară la plantele superioare, caracterizată prin incapacitatea funcțională, sterilitatea ori lipsa de dezvoltare a organelor reproductive masculine (staminele sau anterele). Acest fenomen structural împiedică producerea de polen fertil, determinând auto-incompatibilitate sau forțând planta să apeleze exclusiv la polenizarea încrucișată pentru a-și asigura reproducerea.
• adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
• adinamie — Stare de slăbiciune musculară extremă, epuizare fizică profundă și scădere severă sau pierdere completă a forței motorii organismului; această afecțiune structurală și funcțională este întâlnită ca simptom major în boli infecțioase grave, afecțiuni endocrine (cum ar fi boala Addison), stări de șoc ori malnutriție avansată. Se deosebește de oboseala obișnuită prin neputința fizică reală de a efectua chiar și mișcări elementare.
• adinamo — Element prim de compunere savantă care introduce în termenul rezultant referința structurală la o lipsă de forță, o scădere a puterii mecanice sau o absență a energiei motorii; utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma neologisme medicale (cum ar fi adinamografie sau adinamofobie), indicând deficitul funcțional energetic.
• adinamoginie — Stare patologică rarisimă caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a forței musculare contractile a uterului în timpul travaliului ori a funcțiilor fiziologice genitale feminine. Acest fenomen clinic structural compromite dinamica normală a procesului de expulzare a fătului, necesitând asistență medicală obstetricală complexă sau intervenție chirurgicală de urgență.
• Adirondack — Masiv muntos și parc natural de mari dimensiuni situat în nord-estul statului New York, Statele Unite ale Americii, caracterizat structural printr-o formă de dom geologic cu mii de lacuri, râuri și piscuri împădurite; în istoria designului și culturii universale, termenul desemnează un stil iconic de mobilier de grădină (în special scaunul Adirondack, cu spătar înclinat din șipci și brațe foarte late) și un stil arhitectural rustic specific cabanelor montane americane.
• afion — 1. Suc lăptos cu puternice proprietăți narcotice și analgezice, extras prin incizarea capsulelor verzi ale macului de grădină (Papaver somniferum); opiu. 2. Denumire populară sau istorică extinsă pentru însăși planta de mac din care se colectează acest suc. 3. În sens figurat, termenul descrie o stare de letargie profundă, toropeală, somnolență extremă sau amorțire a facultăților mintale provocată de substanțe stupefiante.
• Agave schidigera — Specie de plantă suculentă de talie medie spre mică, endemică în zonele muntoase și stâncoase din vestul și centrul Mexicului, clasificată în familia Asparagaceae. Este extrem de apreciată ca plantă ornamentală datorită rozetei sale perfect simetrice, globulare, alcătuite din frunze înguste, rigide, de culoare verde-închis sau roșiatică. Caracteristica sa definitorie o reprezintă liniile albe decorative de pe margini, din care se desprind filamente albe, lungi și ondulate, oferind plantei un aspect exotic, texturat și fin brodat.
• Ageratum — Gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Asteraceae, originare din regiunile tropicale ale Americii, cultivate pe scară largă ca plante decorative. Caracterizate prin inflorescențe dense, globuloase, de culoare albastră, violetă sau albă, aceste plante au proprietatea de a-și păstra prospețimea florilor o perioadă îndelungată.
• Ageratum corymbosum — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ageratum, nativă în Mexic și sudul Statelor Unite, caracterizată prin inflorescențe sub formă de corimb, alcătuite din flori mici, de un albastru-intens sau violet. Este utilizată ocazional în horticultură pentru capacitatea sa de a atrage polenizatorii și pentru rezistența sa superioară în climatele aride comparativ cu speciile anuale.