Dicționarul de Termeni Tehnici și Urbanism

• aerobuz — Sistem suspendat de transport în comun, de tip monorai sau teleferic urban, format dintr-un vehicul autopropulsat de mari dimensiuni care rulează pe cabluri aeriene tensionate sau pe șine suspendate. Acest mijloc de transport ecologic este conceput pentru a asigura legături rapide în aglomerațiile urbane moderne, operând deasupra traficului rutier clasic fără a interfera cu infrastructura terestră.
• autorutier — Care aparține sau se referă la transportul pe autostrăzi ori șosele moderne; specific circulației rutiere de mare viteză și infrastructurii destinate exclusiv vehiculelor motorizate rapide. În sens tehnic, descrie coridoarele logistice, rețelele de tranzit sau normativele legislative adaptate pentru optimizarea fluxurilor majore de camioane și autoturisme.
• autostație — Stație amenajată special, de dimensiuni mai mici decât o autogară, situată de obicei pe rutele de tranzit județene sau interurbane, destinată opririi regulate, îmbarcării și debarcării pasagerilor care călătoresc cu autobuze, microbuze sau autocare. Acest nod de transport include adesea un refugiu protejat, graficele cu orele de sosire și elemente de semnalizare rutieră specifice.
• autotrafic — Totalitatea fluxurilor de autovehicule, camioane și alte mijloace de transport rutier motorizat care circulă pe o anumită rețea de drumuri sau autostrăzi; circulație rutieră automatizată sau monitorizată. În sens tehnic, conceptul este utilizat în ingineria traficului pentru analiza densității rutiere, optimizarea semaforizării și gestionarea rețelelor de tranzit urban de mare viteză.