Dicționarul de Arheologie, Istorie Antică și Lexic Academic

• agger — Val de pământ, terasament, dig sau fortificație artificială ridicată în antichitate, în special de către armata romană, cu scopul de a proteja o tabără militară (castru) ori de a servi ca rampă de asalt în timpul asediilor cetăților. Reprezintă o structură defensivă sau ofensivă compactă realizată prin acumularea ordonată de pământ, pietre și bușteni.