atribuție
Definiție
Sferă de autoritate, competență legală, drept sau obligație legală acordată unei instituții, unei autorități sau unui funcționar public pentru a-și îndeplini sarcinile oficiale. Reprezintă ansamblul structural de prerogative, sarcini de serviciu și responsabilități profesionale stabilite clar prin regulamente, legi sau contracte de muncă.
Echivalente bilingve
- Atribuție
- Sarcină de serviciu
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: atribuția, plural: atribuții, genitiv-dativ: atribuției / atribuțiilor. |
| Formare | Împrumutat în epoca modernă din limba franceză (attribution) și adaptat pe baza etimonului latin 'attributio'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-tri-bu-ți-e] (accentul pe silaba 'bu', finalizat în hiat) |
| Sursă | Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) |
Exemple de utilizare în context
RO: Fiecare nouă atribuție adăugată în fișa postului trebuie însoțită de o instruire corespunzătoare privind normele de securitate.
EN: Each new duty added to the job description must be accompanied by appropriate training regarding safety regulations.
RO: Instanța de judecată a stabilit că emiterea acelui aviz nu intra în sfera de atribuție a consiliului local.
EN: The court of law determined that issuing that permit did not fall within the local council's sphere of authority.
RO: Managerul a delegat o atribuție structurală importantă către asistentul său pentru a urgenta finalizarea proiectului.
EN: The manager delegated an important structural task to his assistant in order to expedite the project's completion.
Expresii și sintagme corelate
Atribuție de serviciu / Job duty
RO: Sarcină specifică pe care un angajat are obligația contractuală să o îndeplinească în timpul programului de lucru.
EN: A specific task that an employee is contractually obligated to perform during working hours.
Atribuție exclusivă / Exclusive prerogative
RO: Competență specială acordată prin lege unei singure autorități, interzicând implicarea altor instituții în acel domeniu.
EN: A special competence granted by law to a single authority, prohibiting the involvement of other institutions in that field.
Depășire de atribuție / Exceeding one's authority
RO: Acțiune administrativă sau juridică ilegală prin care un funcționar public execută acte ce depășesc limitele competenței sale.
EN: An illegal administrative or legal action whereby a public official executes acts that exceed the limits of their competence.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.