abitudine
Definiție
Variantă livrescă, rară sau învechită a substantivului „habitudine”, desemnând o deprindere constantă, un obicei adânc înrădăcinat sau o rutină formată prin repetiție frecventă, care determină o facilitate sau o tendință automată în executarea unor acțiuni.
Echivalente bilingve
- Abitudine
- Deprindere constantă
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abitudinea, plural: abitudini, genitiv-dativ: abitudinii / abitudinilor. |
| Formare | Împrumut modern bazat pe fr. 'habitude' și lat. 'habitudo, -inis', preluat în limba română în scrierile culte adesea fără litera inițială h- (abitudine). |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-tu-di-ne] (accentul cade pe silaba penultimă, despărțire simplă în silabe) |
| Sursă | Marele Dicționar de Neologisme (MDN) -> Lexic Academic |
Exemple de utilizare în context
RO: Autorul descrie în roman acele mici abitudini burgheze care defineau viața monotonă a personajelor din provincie.
EN: The author describes in the novel those small bourgeois habits that defined the monotonous life of the provincial characters.
Expresii și sintagme corelate
Forța abitudinii / Force of habit
RO: Expresie care explică tendința cuiva de a acționa într-un anumit fel doar din reflex, fără o analiză logică momentană.
EN: An expression explaining someone's tendency to act in a certain way purely out of reflex, without a temporary logical analysis.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.