#vrăji

• Armida — Personaj feminin celebru, o vrăjitoare seducătoare din poemul epic 'Ierusalimul eliberat' (Gerusalemme liberata) scris de Torquato Tasso în secolul al XVI-lea; prin extensie, numele a devenit eponim pentru o femeie fascinantă, capabilă să vrăjească sau să manipuleze bărbații prin intermediul farmecelor ei senzuale. Acest personaj a inspirat numeroase opere muzicale, tablouri și piese de teatru în epoca barocă și romantică.
• Baba-Cloanța — Personaj mitologic negativ din folclorul și basmele populare românești, reprezentat sub chipul unei bătrâne extrem de urâte, gârbove, adesea răutăcioase sau vrăjitoare, care deține puteri magice nefaste și încearcă să împiedice eroii pozitivi să își îndeplinească misiunile. Numele său evocă structural ideea de decrepitudine și ferocitate (sugestia unui profil cu nasul încovoiat sau a dinților ca niște cloanțe), fiind popularizat și în literatura cultă prin poezii celebre (precum cele scrise de Vasile Alecsandri), unde personifică forțele obscure ale naturii sau ale destinului.
• Baba-Hârca — Personaj de basm și entitate mitologică din folclorul românesc, înfățișată ca o bătrână hidoasă, rapace și rea, adesea înzestrată cu atribute de vrăjitoare sau șaman localized. Termenul evocă noțiunea de decrepitudine extremă (cuvântul 'hârcă' făcând trimitere la un craniu uscat sau la o structură osoasă fragilă). Figura a fost consacrată în dramaturgia românească prin opereta omonimă a lui Matei Millo (1848), considerată prima operetă românească, unde personajul îmbină trăsăturile fantastice ale magiei populare cu satira socială.
• băgătură — Acțiunea de a introduce sau de a vărsa ceva în interior; inserție. În superstițiile și credințele populare românești, termenul desemnează un obiect cu proprietăți magice negative (fire de păr, oase, ațe, pământ de la morminte) introdus pe ascuns în casa, în perna sau în curtea cuiva cu scopul malefic de a provoca boli, neînțelegeri, pagubă sau farmece.
• baghetă magică — Nuia subțire, vergea cilindrică sau obiect simbolic înzestrat cu puteri supranaturale în basme, mituri și legende, utilizat de vrăjitori, zâne sau magicieni pentru a realiza farmece, a transforma obiecte ori a îndeplini dorințe. În contextul modern al divertismentului, reprezintă instrumentul de lucru al unui iluzionist, folosit pe scenă ca element de recuzită pentru a capta și direcționa atenția publicului în timpul unui truc.
• băieri — A face vrăji, descântece sau farmece cu scopul de a vindeca, de a proteja ori, în sens contrar, de a aduce o influență magică asupra unei persoane sau a unui loc; a vrăji sau a descânta prin ritualuri tradiționale. În sens figurat, termenul poate descrie acțiunea de a fermeca, de a ademeni sau de a manipula subtil conștiința cuiva prin cuvinte meșteșugite sau tehnici psihologice ascunse, unice în spațiul folcloric.
• băierire — Acțiunea de a băieri și rezultatul ei; procesul ritualic de a descânta, de a vrăji sau de a pune farmece de protecție ori de tămăduire. În contextul etnografic, termenul desemnează execuția formală a unui act magic, adesea însoțit de gesturi repetitive, obiecte cu valoare simbolică (ierburi, amulete, fire colorate) și rostirea unor descântece unice, transmise exclusiv pe cale orală.
• băierit — Care a fost supus unui ritual de descântare, vrăjire sau purificare prin farmece tradiționale; atins de o forță magică protectoare ori malefică. În contextul culturii populare, termenul descrie un obiect, un loc sau o ființă asupra căreia s-au rostit formule sacre sau magice pentru a-i schimba proprietățile naturale sau pentru a o feri de influențele nefaste ale spiritelor.