#vezica

• acrocist — Structură anatomică sferică sau sac vezicular protector temporar, format în timpul reproducerii la anumite specii de hidrozoare coloniale (canguri de mare sau celenterate). Acest înveliș structural gelatinos adăpostește și protejează ouăle sau planulele în primele stadii de dezvoltare embrionară, înainte ca acestea să fie eliberate în mediul acvatic extern.
• aerocistografie — Metodă radiologică de investigare a vezicii urinare ce constă în efectuarea unor radiografii după ce cavitatea vezicală a fost destinsă prin insuflarea unei cantități controlate de aer sau de alt gaz steril. Acest examen imagistic permite evidențierea conturului pereților vezicali, detectarea tumorilor radiotransparente, a calculilor sau a diverticulilor, funcționând ca mediu de contrast negativ.
• aerocistoscop — Instrument medical endoscoic conceput special pentru examinarea vizuală directă a interiorului vezicii urinare, după ce aceasta a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz, în loc de lichid. Acest dispozitiv permite chirurgului urolog să inspecteze mucoasa vezicală fără distorsiunile optice provocate uneori de fluide.
• aerocistoscopie — Metodă de explorare endoscopică vizuală directă a interiorului vezicii urinare prin intermediul unui aerocistoscop, după ce cavitatea a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz. Această procedură diagnostică sau terapeutică permite examinarea minuțioasă a mucoasei vezicale și efectuarea de mici intervenții chirurgicale fără utilizarea unui mediu lichid.
• angiocolecistografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală a vezicii biliare și a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, prin administrarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită servește la detectarea obstrucțiilor, a calculilor biliari sau a anomaliilor anatomice ale arborelui biliar, evaluând totodată dinamica eliminării secrețiilor în duoden.
• azotiperită — Compus chimic toxic din clasa iperitelor cu azot (azot-iperite), derivat al aminei alifatice în care atomii de hidrogen sunt înlocuiți cu grupări cloretil; substanță lichidă uleioasă, persistentă, cu puternic efect vezicant, distrugător pentru țesuturi și sistemul respirator, utilizată istoric ca armă chimică de luptă.