#vanturare

• avânturare — Acțiunea de a se avântura și rezultatul ei; formă arhaică sau regională pentru aventurare, desemnând actul de a se expune unui risc major, unei primejdii sau unei acțiuni extrem de incerte fără o pregătire prealabilă. Prin contaminare istorică cu termenul avântare, cuvântul a căpătat în anumite graiuri și sensul de aruncare impulsivă sau propulsare bruscă într-un spațiu necunoscut ori periculos.
• bâhâire — Acțiunea de a bâhâi și rezultatul ei; procesul tradițional prin care semințele, cerealele sau recoltele de leguminoase sunt vânturate și scuturate pentru a fi separate de pleavă, praf și resturi vegetale uscate. În paralel, în sens subdialectal, termenul desemna starea de agitație compactă, mișunarea continuă dintr-un spațiu închis ori foiala zgomotoasă a unei mulțimi de oameni adunate la un târg.