#vagabond

• bagabei — Variantă arhaică și regională rară (înrudită etimologic sau fonetic cu termeni din sfera hoinărelii sau a vagabondajului) folosită în trecut în anumite graiuri comunitare pentru a-i numi pe oamenii de nimic, șarlatanii, haitele de leneși ori persoanele lipsite de adăpost care rătăceau prin sate. Poartă o puternică nuanță colectivă peiorativă, indicând grupuri care tulburau liniștea publică.
• bagaboandă — Termen peiorativ, injurios sau de argou folosit pentru a desemna o femeie cu o conduită morală considerată ușuratică, o vagabondă, o hoinară sau o prostituată. Reprezintă o alterare fonetică populară a cuvântului 'vagabondă', utilizată în limbajul colocvial dur pentru a exprima disprețul profund sau pentru a insulta demnitatea unei persoane de sex feminin.
• bagaboantă — Variantă fonetică populară, depreciativă și argotică a cuvântului 'vagabondă'; termen injurios folosit în limbajul colocvial dur pentru a desemna o femeie cu un stil de viață dezordonat, o hoinară lipsită de adăpost sau o persoană de sex feminin cu o conduită morală considerată ușuratică. Reprezintă o expresie suburbană utilizată pentru a manifesta un dispreț profund sau o jignire directă.
• bagabond — Formă coruptă fonetic sau variantă argotică urbană pentru vagabond; persoană fără un domiciliu stabil și fără o ocupație permanentă, care hoinărește pe străzi trăind adesea din cerșit sau mici expediente. Folosit ca adjectiv, descrie un comportament neserios, șmecheresc, nesupus regulilor sociale ori o viață caracterizată prin aventuri nocturne și petreceri în medii suburbane.
• bagabont — Variantă fonetică populară și familiară a cuvântului 'vagabond'; individ șmecher, derbedeu, neserios sau escros de proporții reduse care hoinărește pe străzi ori evită munca stabilă. Folosit ca adjectiv, termenul descrie un stil de viață aventuros, rebel, orientat spre petreceri nocturne și expediente bănești, adesea purtând o nuanță de admirație implicită pentru abilitățile de descurcăreț ale individului.