#teatru antic

• Aischylos — Nume propriu onomastic de rezonanță universală, reprezentând grafia originală sau latinizată a numelui marelui dramaturg grec Eschil (c. 525 – c. 456 î.Hr.), considerat structural părintele tragediei clasice europene. În istoria teatrului și a filologiei, opera sa (din care s-au păstrat capodopere precum Trilogia Oresteia sau Prometeu înlănțuit) este recunoscută pentru introducerea celui de-al doilea actor pe scenă, reducerea importanței corului și crearea unui stil poetic solemn, profund legat de destinele umane și voința zeilor.
• alcestis — Forma originală grecească a numelui Alcesta (Alkastis); de asemenea, numele unui asteroid major din centura principală de asteroizi (124 Alcestis), descoperit în anul 1872 de astronomul Christian Heinrich Friedrich Peters. În context mitologic, reprezintă piesa de teatru scrisă de Euripide în anul 438 î.Hr., considerată una dintre cele mai vechi opere păstrate ale dramaturgului.
• alcmene — Forma originală grecească și internațională a numelui Alcmena (Alkmene); de asemenea, numele unui asteroid major din centura principală de asteroizi (82 Alkmene), descoperit în anul 1864 de astronomul german Robert Luther. În context mitologic, reprezintă figura centrală a operei scrise în diverse epoci culturale axate pe nașterea lui Heracles.
• antistrofă — A doua parte a unei ode sau a unui imn liric din poezia greacă antică, recitată de cor în timp ce se deplasa în sens invers față de mișcarea executată în timpul strofei precedente (de la vest la est). Într-un sens mai larg, structural și stilistic, reprezintă o figură de stil bazată pe repetarea cuvintelor în ordine inversă sau un răspuns metric simetric adus unei teze poetice formulate anterior.
• aristofanic — Care aparține lui Aristofan, care se referă la opera, stilul sau genul său de comedie; specific manierei sale satirice unice. În sens larg, descrie un text, un discurs sau un spirit caracterizat printr-o ironie mușcătoare, un umor sarcastic de o fantezie debordantă, o vervă comică irezistibilă și o critică directă, adesea violentă, la adresa moravurilor politice sau sociale.
• Aristophane — Aristofan (cca. 446–386 î.Hr.), cel mai de seamă dramaturg și poet de comedie al Greciei Antice, supranumit părintele comediei vechi atice. Operele sale, printre care se numără Norii, Broastele și Păsările, sunt recunoscute pentru satira politică necruțătoare, ironizarea sclipitoare a societății ateniene, a demagogilor și a contemporanilor săi celebri precum Socrate sau Euripide, oferind o perspectivă istorică inestimabilă asupra Atenei clasice.
• atelane — Forma de plural a substantivului 'atelană', desemnând mai multe reprezentații, piese sau farse dramatice din genul comediei osce antice. Ca adjectiv la feminin plural (se acordă cu substantive precum 'farse', 'comedii'), descrie operele teatrale, măștile, intrigile sau manifestările literare specifice tradiției dramatice din vechiul oraș Atella.
• bacchantes — Grafia internațională, de origine franceză și engleză, pentru substantivul 'bacante'; femeile extatice care îl însoțeau pe Bacchus în călătoriile sale mitologice și luau parte la ritualurile sale secrete. În textele moderne de critică literară, istoria teatrului și eseistică filosofică, termenul este utilizat pentru a desemna simbolic forțele primordiale feminine, comportamentul pasional neîngrădit sau personajele feminine din tragediile antice clasice.