#strugure necopt

• agur — Termen regional sau arhaic întâlnit în anumite graiuri românești folosit pentru a desemna aguridul sau agurida, reprezentând strugurele neajuns la maturitate, verde și acru; în sens extins, se poate referi la sucul extrem de acid extras din aceste boabe necoapte, utilizat istoric în bucătăria tradițională pentru acrirea ciorbelor.
• agura — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite dialecte românești ca variantă fonetică pentru aguridă, desemnând strugurele neajuns la maturitate, verde și extrem de acru. În sens gastronomic tradițional, termenul se poate referi și la sucul acid stors din aceste boabe necoapte, utilizat în trecut pentru acrirea mâncărurilor în lipsa oțetului sau a lămâilor.
• aguridă — Strugure neajuns la maturitate, verde și acru, folosit în trecut sau în bucătăria tradițională pentru obținerea unui suc intens acid (aguridă / verjuice) utilizat la acrirea ciorbelor și a sosurilor. În sens larg, termenul descrie și alte fructe culese înainte de coacerea completă care păstrează o astringență ridicată.
• aguridar — Termen regional sau arhaic folosit în anumite graiuri românești pentru a desemna un butaș de viță-de-vie sălbatică ori un exemplar de viță nealtoită care produce exclusiv boabe mici, verzi și acre (aguride); de asemenea, poate denumi un vas din lemn sau un recipient special utilizat în gospodăriile rurale vechi pentru zdrobirea și păstrarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurijoară — Formă diminutivală, regională sau arhaică, folosită în anumite graiuri românești pentru a desemna o aguridă mică, o boabă minusculă sau un ciorchine foarte tânăr de strugure verde și acru, aflat în primele stadii de dezvoltare după înflorire. Termenul reflectă un caracter afectiv sau descriptiv pentru rodul proaspăt format al viței-de-vie.