#structura moleculara
- agregație — Formă de unire, grupare ori asociere strânsă a mai multor elemente independente, date statistice, celule sau particule minerale într-o masă unică, fără ca acestea să își piardă complet individualitatea chimică sau structurală. În sociologie, reprezintă o formare colectivă temporară sau permanentă bazată pe alinierea unor indivizi cu scopuri comune.
- alifatic — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o clasă largă de compuși organici (hidrocarburi) caracterizați printr-o structură moleculară cu lanț deschis, liniar sau ramificat, ori saturat, ori nesaturat (cum sunt alcanii, alchenele și alchinele), excluzând structurile ciclice stabile de tip aromatic. Denumirea provine istoric din constatarea că primii compuși din această categorie au fost izolați din grăsimi animale sau vegetale.
- aloizomerie — Tip particular sau formă atipică de izomerie în care substanțele chimice posedă aceeași formulă moleculară brută și aceleași legături fundamentale, dar diferă structural prin orientarea spațială, configurația geometrică a substituenților sau aranjamentul atomic alternativ. Acest fenomen determină diferențe semnificative în proprietățile fizice, chimice și biologice ale compușilor respectivi, fiind esențial în sinteza medicamentelor.
- alotrop — Despre substanțe simple sau elemente chimice: care prezintă alotropie; care se poate manifesta sau cristaliza în două sau mai multe forme exterioare ori structuri moleculare și cristaline diferite, având proprietăți fizice distincte, deși compoziția chimică elementală brută rămâne identică (de exemplu, diamantul și grafitul ca forme alotrope ale carbonului).
- aminosa — Nume generic atribuit unui aminoxahar (sau aminoză), reprezentând o monozaharidă în structura căreia o grupare hidroxil (-OH) a fost înlocuită structural cu o grupare amino (-NH2). Cele mai cunoscute exemple includ glucozamina și galactozamina, compuși fundamentali care intră în compoziția multor oligozaharide, glicoproteine și polizaharide structurale esențiale (cum este chitina din exoscheletul crustaceelor sau glicozaminoglicanii din cartilajele umane).
- Anfinsen — Nume de familie de origine scandinavă, celebru în comunitatea științifică mondială datorită biochimistului Christian B. Anfinsen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1972. În sens academic, numele este strâns legat de un postulat molecular structural (Dogma lui Anfinsen) care demonstrează că structura tridimensională nativă a unei proteine este determinată exclusiv de succesiunea sa liniară de aminoacizi.
- antonică — Substanță organică, pigment vegetal sau derivat chimic extras ori corelat structural cu plantele din genul Anthus sau cu elemente florale specifice; de asemenea, poate descrie o trăsătură morfologică ori o compoziție structurală microscopică ce prezintă afinități cu biologia florii. În sens biochimic, definește un compus natural utilizat în laborator pentru proprietățile sale reactive sau de colorare spectrală.
- antrachinonic — Care aparține antrachinonei, care se referă la antrachinonă ori derivă structural din nucleul acestei dichetonice aromatice; compus chimic sau pigment vegetal (precum unii derivați naturali din plante medicinale sau ciuperci) caracterizat prin prezența grupărilor cetonice fixate pe sistemul de trei inele condensate. În sens industrial, descrie o clasă majoră de coloranți sintetici recunoscuți pentru stabilitatea lor remarcabilă la lumină și fixarea cromatică de înaltă performanță pe fibre textile.