#sinod

• anaftemă — Pedeapsă religioasă supremă utilizată în creștinism (în special în cel ortodox), constând în excluderea solemnă și definitivă a unei persoane din comunitatea bisericească din cauza unor abateri dogmatice grave sau a ereziei; blestem bisericesc formal. În sens structural istoric și canonic, implică ruperea totală a comuniunii sacramentale, fiind pronunțată de un sinod ecumenic sau de o autoritate ierarhică înaltă împotriva celor care refuză să își retracteze rătăcirile doctrinare.
• apolinarism — Erezie hristologică din secolul al IV-lea, inițiată de Apolinarie de Laodiceea, care susținea că Isus Hristos a avut un trup și un suflet inferior uman, dar că mintea sau sufletul rațional omenesc (nous) a fost înlocuit complet de Logosul divin. Această doctrină diminua umanitatea deplină a Mântuitorului și a fost condamnată oficial în cadrul Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) pentru a proteja dogma celor două naturi depline.