#sex

• Abelard — Eponim cultural și clinic derivat de la filosoful medieval Peter Abelard, utilizat în istoria psihiatriei, psihanaliză și sexologie (complexul sau sindromul Abelard). Termenul descrie un tip specific de structură neuro-psihică sau complex de castrare, marcat de sublimarea forțată a impulsurilor sexuale în realizări intelectuale sau mistice rigide, în urma unei traume somatice ori psihice severe. De asemenea, analizează dinamica interdependenței obsesive în cuplurile cu fixații intelectuale simetrice.
• agam — Care se reproduce fără celule sexuale sau fecundare; organism vegetal ori animal a cărui înmulțire se realizează pe cale asexuată, prin diviziune celulară, înmugurire ori spori. În sens general, descrie procesul biologic structural care nu implică alternanța sau fuziunea de gameți.
• agamă — Șopârlă insectivoră din familia agamelor (Agamidae), cu capul mare, corpul turtit structural și coada lungă, răspândită în regiunile calde și aride din Africa, Asia și Australia; forma de feminin a adjectivului 'agam', care descrie un organism sau o fază biologică caracterizată prin reproducere asexuată, fără participarea gameților.
• agamet — Celulă reproducătoare asexuată (cum ar fi un spor, o zoosporă sau o conidie) capabilă să dea naștere direct unui nou organism viu, fără a fuziona în prealabil cu o altă celulă sexuală. Structura sa funcțională este specifică plantelor inferioare, ciupercilor și protozoarelor care folosesc alternanța de generații în ciclul lor biologic.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agameto — Formă celulară reproductivă primitivă sau gamet lipsit de diferențiere sexuală care se dezvoltă în mod direct, fără fecundare, dând naștere unui nou organism. Reprezintă o unitate biologică a reproducerii asexuate, întâlnită la unele protozoare, alge și ciuperci inferioare, unde multiplicarea nu implică fuziunea de material genetic complementar.
• agamic — Care se reproduce fără intervenția celulelor sexuale sau a procesului de fecundare; independent de fenomenele genetice de tip gametic. În sens structural, termenul descrie organismele, fazele evolutive, sporii sau modalitățile de multiplicare (precum înmugurirea sau diviziunea directă) care perpetuează specia în mod exclusiv asexuat, generând clone identice cu organismul parental.
• agamie — Absență a reproducerii sexuate sau lipsă a organelor de reproducere diferențiate în lumea vie; în sens sociologic și antropologic, desemnează starea unei persoane necăsătorite sau absența instituției căsătoriei într-o anumită comunitate structurală. Termenul reflectă o condiție de non-unire, fie la nivel celular prin multiplicare agamică, fie la nivel social prin refuzul ori inexistența legăturilor conjugale formale.
• agamo — Organism vegetal sau animal care se înmulțește prin căi pur asexuate, fără formarea sau fuziunea gametilor; individualitate biologică structurală aflată în faza agamică a ciclului său vital. Acest termen definește entitățile microbiologice ori botanice a căror replicare ontogenetică se bazează exclusiv pe mitoză, diviziune directă sau sporulație autonomă.
• agamobiu — Organism sau generație care face parte dintr-un ciclu de alternanță a generațiilor (metageneză) și care se reproduce în mod exclusiv asexuat. Din punct de vedere structural, agamobiul reprezintă faza alternantă ce dă naștere ulterior unei generații sexuate (gamobiu), asigurând astfel diversitatea genetică și supraviețuirea speciilor de paraziți sau nevertebrate inferioare în medii variabile.
• agamocit — Celulă reproducătoare asexuată sau spor specializat care se dezvoltă în mod direct, fără fuziune prealabilă cu o altă celulă, dând naștere unui nou individ complet. Din punct de vedere structural, agameții produși de organismele inferioare poartă această denumire în fazele citologice în care nu prezintă nicio diferențiere sexuală sau potențial gametic complementar.
• agamofite — Grup taxonomic sau ecologic de plante caracterizate prin reproducerea realizată exclusiv prin spori ori prin căi vegetative, fără intervenția organelor sexuale sau a procesului de fecundare gametică. Din punct de vedere structural, această categorie include formele vegetale inferioare (precum unele alge, ciuperci și licheni) în ale căror cicluri vitale faza de multiplicare agamică este absolut dominantă ori unică.
• agamogamie — Modalitate de reproducere în cadrul căreia are loc o alternanță structurală între două faze asexuate diferite, excluzând complet etapa de fuziune a gametilor sau recombinarea genetică specifică reproducerii sexuate. Acest fenomen biologic rar asigură perpetuarea speciei prin cicluri de multiplicare pur mitotice sau sporogene, fiind întâlnit la unele protozoare și organisme unicelulare adaptate la nișe ecologice izolate.
• agamogenetic — Privitor la agamogeneză; care aparține sau este specific reproducerii asexuate, realizate independent de fuziunea gametilor ori recombinarea materialului genetic. În sens structural, termenul descrie procesele celulare, ciclurile de dezvoltare ontogenetică și mecanismele de replicare biologică prin care un nou organism ia naștere dintr-o singură celulă parentală fără diviziune meiotică.
• agamogeneză — Formă de reproducere asexuată în care dezvoltarea unui nou organism are loc fără participarea celulelor sexuale (gameți) și fără procesul de fecundare; mod de multiplicare biologică structurală întâlnit la protozoare, celenterate, viermi și unele plante inferioare. Acest fenomen include modalități variate precum diviziunea directă, înmugurirea sau sporogeneza mitotică, garantând perpetuarea fidelă a genomului parental.
• agamospor — Spor format în mod direct, fără nicio fuziune prealabilă a gametilor sau recombinare genetică, servind ca unitate autonomă de propagare asexuată la alge, ciuperci și unele plante inferioare. Din punct de vedere structural, agamosporul păstrează numărul complet de cromozomi al organismului mamă (fiind adesea diploid) și este capabil să germineze imediat ce întâlnește condiții favorabile, generând un individ identic.
• agenitalism — Condiție clinică extrem de rară caracterizată prin absența congenitală totală a organelor genitale interne și externe sau prin lipsa completă a secreției hormonale a gonadelor (infantilism sexual sever). Această tulburare structurală endocrină și organică afectează profund dezvoltarea caracterelor sexuale secundare și capacitatea reproductivă a individului.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• Aichelburg — Numele de familie al fizicianului teoretician austriac Peter C. Aichelburg (n. 1941), faimos în fizica matematică și relativitatea generală pentru dezvoltarea metricii Aichelburg-Sexl (1971). Această soluție structurală unică a ecuațiilor lui Einstein descrie câmpul gravitațional al unei mase punctuale care se deplasează cu viteza luminii, reprezentând un model fundamental în studiul undelor gravitaționale de șoc și al coliziunilor de particule la energii înalte.