#sclipire
- argintică — 1. Denumire populară afectivă dată unor plante erbacee ale căror frunze prezintă perișori fini, mătăsoși, de culoare alb-argintie (cum ar fi unele specii de Potentilla). 2. Adjectiv diminutival la genul feminin care descrie un obiect mic ce posedă o sclipire discretă, fină și metalică asemănătoare cu cea a argintului curat.
- arginție — Formă arhaică, regională sau hibridă pentru adjectivul argintie sau substantivul argintărie; termen utilizat în vechea lirică populară și în anumite manuscrise transilvănene sau moldovenești pentru a descrie fie nuanța albă-strălucitoare a metalului nobil reflectată pe ape, fie colecția de podoabe prețioase ale unei case.
- argintos — Care conține argint, are reflexe asemănătoare cu ale argintului sau prezintă o sclipire albă-metalică strălucitoare; se referă în special la minereuri, roci sedimentare bogate în mică ori straturi geologice lucioase. În sens estetic și literar, descrie o nuanță curată de gri-argintiu, sidefată, asociată adesea cu lumina selenară reflectată pe suprafața apelor ori cu firele de păr cărunte.
- argintui — A acoperi suprafața unui obiect cu un strat subțire de argint metalic (prin mijloace galvanice sau chimice); a arginta. În limbajul poetic, literar sau descriptiv, termenul semnifică acțiunea de a conferi sclipiri albe, sidefate, metalice ori selenare unui element din natură sau, în formă reflexivă, acțiunea firelor de păr de a deveni cărunte sau albite de bătrânețe.
- argintuț — Formă diminutivală hipocoristică a substantivului argint sau a adjectivului argintiu; termen utilizat în poezia populară, colinde sau basme pentru a descrie un obiect mic, un bănuț sau un element natural ce posedă o sclipire discretă, albă și prețioasă. Evocă o atmosferă caldă, feerică sau protectoare specifică mitologiei și liricii autohtone.