#saliva

• adenocondrom — Formațiune tumorală benignă, cu structură histologică mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a țesutului glandular epitelial și a țesutului cartilaginos. Acest neoplasm benign structural apare cel mai frecvent la nivelul glandelor salivare (în special în cadrul tumorii mixte pleomorfe) sau al glandei mamare, având o evoluție lentă și delimitare netă față de țesuturile învecinate.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• aerosialografie — Metodă radiologică de investigare clinică ce constă în examinarea glandelor salivare și a canalelor lor excretoare prin injectarea controlată a unui volum mic de aer sau gaz ca mediu de contrast negativ, urmată de realizarea unor radiografii succesive. Această procedură structurală permite evidențierea formei anatomice, a calculilor salivari nestereotipici sau a eventualelor obstrucții fără a folosi substanțe iodate lichide.
• amilază — Enzimă din clasa hidrolazelor care catalizează scindarea legăturilor glicozidice alfa-1,4 din polizaharide precum amidonul și glicogenul, transformându-le în carbohidrați mai simpli (maltoză, dextrine și glucoză). În organismul uman, este secretată structural în principal de glandele salivare (amilază salivară sau ptialină) și de pancreasul exocrin (amilază pancreatică), având un rol esențial în inițierea și desfășurarea procesului de digestie chimică.
• Anacyclus — Gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Asteraceae (Compositae), originar cu precădere din regiunea mediteraneeană. Specii precum Anacyclus pyrethrum (ochiul-boului-de-munte sau rădăcina-de-salivă) sunt recunoscute structural pentru rădăcinile lor bogate în substanțe active cu proprietăți sialagoge, analgezice și stimulente, utilizate istoric în medicina tradițională și modernă pentru ameliorarea durerilor dentare și stimularea secrețiilor salivare.
• antisialagog — Care diminuează, inhibă sau oprește secreția salivară (sialoreea); substanță farmaceutică ori compus chimic (de regulă din clasa anticolinergicelor, cum este atropina) utilizat pentru a reduce producția de salivă. În practica chirurgicală și stomatologică, un agent antisialagog este administrat preoperator pentru a menține cavitatea bucală uscată și a preveni aspirația pulmonară a fluidelor în timpul anesteziei generale.
• aptialie — Afecțiune medicală caracterizată prin absența patologică totală sau diminuarea severă a secreției salivare din cavitatea bucală, cauzată de disfuncții structurale ale glandelor salivare, atrofie celulară, efecte secundare ale radioterapiei sau blocaje neurologice severe; xerostomie extremă.
• aptialism — Sinonim clinic perfect pentru aptialie; condiție patologică marcată prin deficitul sever ori absența totală a secreției de salivă în cavitatea bucală, ducând la apariția dificultăților de deglutiție, fonație și la degradarea rapidă a sănătății gingivale.
• asialie — Absența totală sau diminuarea severă, de natură patologică, a secreției de salivă în cavitatea bucală; formă extremă de xerostomie. Acest fenomen clinic structural este cauzat de atrofia glandelor salivare, de leziuni neurologice, de efectele secundare ale unor radioterapii sau de afecțiuni autoimune sistemice precum sindromul Sjögren, îngreunând masticația, deglutiția și fonația.