#reptile
- acrodont — Despre animale sau danturi; care are dinții fixați direct pe marginea liberă, superioară sau creasta oaselor maxilare, fără a fi implantați în alveole dentare (cum este cazul la reptilele din familia Agamidae, cameleoni sau la unele specii de pești). Ca substantiv, termenul desemnează un organism care posedă acest tipar structural de dentiție primitivă și sudată.
- acvaterariu — Instalație, bazin sau incintă ecologică special amenajată care combină o zonă acvatică adâncă cu o porțiune de uscat terestră, destinată creșterii și studierii în captivitate a animalelor amfibii sau reptilelor, precum broaștele țestoase, salamandrele ori crocodilii mici. Acest mediu structural integrează echipamente avansate de filtrare a apei, încălzire a uscatului și iluminat UV pentru a reproduce fidel biotopul natural.
- agamă — Șopârlă insectivoră din familia agamelor (Agamidae), cu capul mare, corpul turtit structural și coada lungă, răspândită în regiunile calde și aride din Africa, Asia și Australia; forma de feminin a adjectivului 'agam', care descrie un organism sau o fază biologică caracterizată prin reproducere asexuată, fără participarea gameților.
- agamede — Formă plurală arhaică sau variantă taxonomică veche utilizată în vechile manuale de istorie naturală din România pentru a desemna familia agamelor (Agamidae) ori specii de reptile înrudite structural cu șopârlele acrodonte.
- agamidă — Șopârlă din familia agamidelor, răspândită în regiunile calde ale Africii, Asiei și Australiei, caracterizată prin dinți acrodonți sudați de marginea oaselor maxilare, corp robust și o mare capacitate de adaptare la medii aride. Multe specii au abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de temperatură ori starea emoțională, iar din punct de vedere structural, spre deosebire de alte șopârle, nu își pot autototomiza (rupe) coada în caz de pericol.
- alectorolof — Termen științific utilizat rar în paleontologie și anatomie comparată pentru a descrie un organism, o structură osoasă sau o creastă craniană proeminentă care seamănă izbitor cu creasta unui cocoș. Din punct de vedere structural, cuvântul se folosește în descrierile anatomice ale unor reptile fosile sau păsări preistorice, indicând o adaptare exocraniană cu rol de display sexual ori de termoreglare.
- aligator — Gen de reptile carnivore mari din ordinul crocodilienilor, caracterizate printr-un bot lat, scurt și rotunjit, având dinții inferiori ascunși în interiorul cavității bucale atunci când gura este închisă. Aceste animale semiacvatice trăiesc exclusiv în regiunile mlăștinoase, lacurile și cursurile de apă dulce din America de Nord și China, fiind piloni ecologici majori pentru habitatele lor.
- anaconda — Denumire generică atribuită unor șerpi constrictori uriași, semiacvatici, din familia Boidae, originari din regiunile tropicale ale Americii de Sud. Reprezentantul principal, anaconda verde (Eunectes murinus), este recunoscut structural ca fiind cel mai greu și unul dintre cei mai lungi șerpi din lume, vânând prin pândă în bazinele hidrografice ale Amazonului și Orinoco, unde își imobilizează prada prin sufocare.
- anapside —
- anizodontie — Stare sau caracteristică a unui organism de a avea dinți inegali ca mărime, formă ori structură în cadrul aceleiași dentiții. Acest fenomen anatomic este specific anumitor specii de vertebrate, în special reptile și unele mamifere, reprezentând o adaptare evolutivă structurală pentru eficientizarea prinderii, tăierii sau masticării unor tipuri particulare de hrană.
- antracozaur — Denumire generică dată unor amfibieni fosili mari, cu caractere intermediare între amfibieni și reptile, care au trăit în era paleozoică, în special în perioadele Carbonifer și Permian. Aceste tetrapode primitive erau prădători de top în ecosistemele mlăștinoase, având cranii masive, dinți ascuțiți cu structură labirintodontă și un mod de viață adaptat atât mediului acvatic adânc, cât și deplasărilor timpurii pe uscat.
- aspid — Denumire științifică populară sau adaptare lexicală ce desemnează un șarpe veninos de talie medie din familia Elapidae sau Viperidae (cum ar fi Vipera aspis); în sens herpetologic extins, termenul face referire la speciile de șerpi proteroglifi (cu colți ficsi anteriori) răspândiți în regiunile tropicale și subtropicale, caracterizați structural printr-un aparat neurotoxic extrem de periculos pentru om.