#punctuatie

• adversativă — Formă de gen feminin a adjectivului adversativ; utilizat substantivat pentru a desemna o propoziție coordonată adversativă sau o conjuncție din aceeași clasă semantică. În sintaxa frazei, conceptul definește structura izolată prin virgulă care introduce o nuanță de barieră logică sau contrastivă parțială față de propoziția principală sau regentă.
• apozare — Acțiunea de a apoza și rezultatul ei; operație sintactică prin care un element nominal este atașat unui alt termen din enunț cu funcție apozitivă, oferind o identificare, o particularizare sau o explicație suplimentară. Reprezintă mecanismul de generare a apozițiilor în structura de suprafață a limbii, adesea marcat grafic prin virule, linii de pauză sau două puncte.
• apoziție — Atribut exprimat printr-un substantiv sau un înlocuitor al acestuia, care stă pe lângă un alt substantiv ori pronume, cu care se acordă de regulă în caz, având rolul de a-l explica, redefini, califica sau identifica mai precis. Din punct de vedere fonetic și grafic, apoziția se caracterizează printr-o intonație specială și este izolată prin virgule, linii de pauză sau paranteze.
• așadar — Element de legătură coordonator cu valoare conclusivă, utilizat structural în frază pentru a introduce o concluzie, o urmare firească sau o deducție logică ce decurge direct din faptele, argumentele ori afirmațiile enunțate anterior. În discursul argumentativ, academic sau cotidian, funcționează ca un pivot intelectual esențial pentru sintetizarea ideilor și stabilirea unei consecințe clare.
• asterisc — Semn grafic în formă de steluță (), utilizat în tipărituri, texte editate sau manuscrise pentru a trimite cititorul la o notă de subsol, o explicație marginală sau o completare aflată la sfârșitul paginii ori al volumului; de asemenea, este folosit în informatică ca operator matematic pentru înmulțire sau ca simbol de substituție globală (wildcard).
• aureolat — Prevăzut cu o aureolă, un nimb sau un cerc luminos; înconjurat de un halou de lumină ori de o atmosferă de glorie și prestigiu mistic. În biologie și botanică, descrie un organ, o pată sau o structură celulară înconjurată de un inel de culoare diferită (cum sunt punctuațiile aureolate ale vaselor lemnoase la conifere).