#prozodie

• amfimacru — Picior de vers trissilabic utilizat în metrica clasică antică (greacă și latină), format dintr-o silabă scurtă (sau neaccentuată) poziționată structural între două silabe lungi (sau accentuate). Grafic, acest ritm poetic este reprezentat prin schema ( ̄ ̆ ̄ ). În terminologia literară modernă, este cunoscut și sub denumirea de cretic.
• anapestic — Care aparține anapestului, care este format din anapești sau se bazează pe structura acestui picior metric. În teoria literară, ritmul anapestic descrie cadența ascendentă obținută prin succesiunea constantă a două silabe neaccentuate și a uneia accentuate, fiind un ritm energic, dinamic, utilizat des în poezia cu caracter epic, satiric ori revoluționar pentru a sugera mișcarea alertă sau galopul.
• antibacchius — Picior de vers în metrica clasică greacă și latină format din trei silabe, primele două fiind lungi, iar ultima scurtă (— — ◡). În prozodia teoretică, este opusul exact al piciorului numit bacchius (sau bacchiu) și este utilizat ca unitate ritmică specială în poemele solemne sau în tragediile antice pentru a crea o cadență gravă, ce încetinește progresiv spre finalul versului.
• aprozodie — Variantă extinsă sau neologică rarisimă pentru aprosodie ori aprozie; absența elementelor de prozodie din discurs. În sens lingvistic, poate descrie un stil de recitare sau vorbire complet plat, monoton, lipsit de versificație, ritm muzical ori accente dinamice, întâlnit accidental ca barieră structurală în comunicare.