#propulsie

• aerivor — Care consumă, absoarbe sau utilizează cantități mari de aer ori oxigen atmosferic pentru a funcționa, a trăi sau a se alimenta. În biologie, termenul descrie organisme sau procese strâns dependente de aerul liber; în tehnică, se aplică motoarelor termice cu ardere internă sau turbinelor care necesită un aport masiv de aer pentru realizarea amestecului carburant.
• aeronavorachetomodel — Machetă experimentală sau model redus la scară al unui vehicul aerospațial hibrid, conceput structural pentru a combina caracteristicile aerodinamice ale unei aeronave (aripi, zbor planat) cu forța de propulsie reactivă specifică unei rachete. Acest tip de model este utilizat în competițiile de aeromodelism și rachetomodelism pentru a studia comportamentul dinamic în fazele de lansare verticală și revenire controlată la sol.
• aeroreactiv — Care utilizează reacțiunea aerului atmosferic absorbit și evacuat cu viteză mare pentru a produce forța de propulsie necesară deplasării; sistem, motor sau aparat de zbor bazat pe arderea unui combustibil în oxigenul atmosferic. Acest tip de propulsie structurală este specific avioanelor moderne cu turboreactor, diferențiindu-se de rachete prin faptul că nu transportă propriul oxidant.
• aeroreactor — Motor cu reacție atmosferic (aeroreactiv) care utilizează aerul înconjurător ca oxidant pentru arderea combustibilului și generarea forței de propulsie prin expulzarea rapidă a gazelor arse. Spre deosebire de motoarele rachetă, acest ansamblu mecanic structural depinde în totalitate de prezența atmosferei terestre pentru a funcționa, fiind utilizat pe scară largă la avioanele moderne de linie și supersonice.
• anterotor — Ansamblu rotativ amplasat în partea din față a unui vehicul aerian, sistem de propulsie sau echipament industrial, având rolul principal de a genera tracțiune inițială ori de a absorbi energia cinetică a unui fluid în prima fază de impact. La elicopterele cu configurații speciale sau la dronele avansate, acest rotor anterior asigură controlul tangajului și stabilitatea direcțională pe axa longitudinală.
• antetracțiune — Sistem de propulsie sau dispunere mecanică în care forța motrice este aplicată exclusiv pe puntea din față a unui vehicul, asigurând tragerea ansamblului structural de către roțile anterioare. În dinamica autovehiculelor, acest tip de tracțiune frontală timpurie sau experimentală optimizează stabilitatea direcțională în viraje și mărește aderența pe suprafețe alunecoase prin plasarea greutății motorului direct deasupra roților motoare.
• antigravitațional — Care tinde să anuleze, să contracareze sau să inverseze efectul forței de atracție gravitațională; privitor la antigravitație. În cosmologia teoretică, termenul descrie proprietățile mecanice ale energiei întunecate, considerate ca exercitând o presiune negativă cu un efect antigravitațional la scară cosmică, determinând expansiunea accelerată a universului.
• autodinamic — Care se mișcă, se dezvoltă sau funcționează prin propria sa energie internă, fără impulsuri sau forțe motrice exterioare; sistem mecanic ori fizic înzestrat cu capacitate de autopropulsie sau autoevoluție dinamică.
• automotor — Ca substantiv, definește un vehicul feroviar autopropulsat, echipat cu motor propriu cu ardere internă (diesel) sau electric și cu cabină de conducere, având amenajate compartimente pentru transportul direct de pasageri sau mărfuri ușoare, funcționând fără a necesita o locomotivă separată. Ca adjectiv, descrie un mecanism, o mașină sau o instalație capabilă de autopropulsie ori care conține elemente interne de generare a mișcării.
• autoplug — Utilaj agricol sau agregat tehnic integrat, capabil să execute operații de arat în mod motorizat și independent, fără a fi tractat de un vehicul secundar, ori dispozitiv dotat cu sisteme moderne de autoreglare structurală a adâncimii și unghiului de lucru în timpul deplasării. În ingineria utilajelor moderne, termenul poate descrie și un plug complet robotizat, ghidat prin GPS și senzori de proximitate, care parcurge terenul agricol fără intervenția directă a unui operator uman.
• autopropulsa — A se propulsa sau a mișca un vehicul ori un corp prin mijloace energetice și motoare proprii, structurate în interiorul său, fără a apela la o forță de tracțiune sau împingere exterioară. În ingineria transporturilor și a sistemelor aerospațiale, descrie capacitatea unui dispozitiv, vehicul sau proiectil de a genera forța necesară deplasării prin consumul unei surse de combustibil sau energie stocată la bord.
• autopropulsare — Acțiunea de a se autopropulsa și rezultatul ei; proces tehnic sau mecanic prin care un vehicul, un proiectil sau un corp își generează forța de mișcare și deplasare în spațiu utilizând o sursă internă de energie sau un motor propriu, fără aportul unei forțe de tracțiune sau împingere exterioare. Acest sistem structural este fundamental în proiectarea rachetelor, a navelor spațiale, a submarinelor și a utilajelor grele automotoare, optimizând independența operațională a ansamblului.
• autopropulsat — Care se propulsează singur, beneficiind de un motor și de o sursă internă de energie structurală; utilaj, vehicul, proiectil sau sistem tehnic capabil de mișcare autonomă pe șosele, șine ori în spațiu, fără a necesita tractare, impingere sau un vehicul tractor secundar. În terminologia industrială și militară, descrie o gamă variată de echipamente (precum obuziere, combine agricole ori macarale) montate pe un șasiu automotor propriu.
• autopropulsie — Capacitate structurală a unui vehicul, sistem tehnic sau corp de a se deplasa în spațiu prin generarea forței motrice cu ajutorul unui motor ori a unei surse de energie proprii, integrate la bord, fără aportul unei acțiuni mecanice exterioare (cum ar fi tractarea sau împingerea). Acest principiu cinematic este fundamental în proiectarea autovehiculelor, a sistemelor de artilerie modernă, a rachetelor și a combinelor agricole, garantând independență operațională deplină pe parcursul rulării.
• autopropulsor — 1. (Ca substantiv neutru) Dispozitiv mecanic, motor sau ansamblu tehnic structural complex capabil să genereze și să transmită forța de tracțiune ori împingere necesară pentru deplasarea autonomă a unui corp sau vehicul. 2. (Ca adjectiv) Care servește la autopropulsie; care are capacitatea de a genera mișcare independentă prin forțe energetice proprii.
• autotracțiune — Capacitate sau sistem de propulsie autonom prin care un vehicul, un utilaj sau un dispozitiv mecanic se deplasează prin forță proprie, utilizând un motor intern integrat în structura sa, fără a depinde de o forță de tracțiune exterioară (animală, manuală sau de la un alt vehicul). Conceptul stă la baza dezvoltării tuturor mașinilor autopropulsate moderne.