#principate

• Adrianopol — Denumirea istorică a orașului Edirne din Turcia europeană, fondat pe amplasamentul unei vechi așezări trace și reconstruit de împăratul roman Hadrian, de la care își trage numele (orașul lui Hadrian). În istoria universală și cea a spațiului românesc, termenul este strâns legat de bătălii decisive din Antichitate și Evul Mediu, dar mai ales de Tratatul de la Adrianopol din 1829, un document diplomatic de o importanță crucială care a desființat monopolul comercial otoman asupra Principatelor Române, garantându-le libertatea comerțului și restituirea raialelor Brăila, Giurgiu și Turnu.
• Alecsandri — Nume de familie românesc de rezonanță majoră, purtat în special de Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, poet, dramaturg, politician și academician, considerat ctitorul teatrului românesc și al pastelului în literatura națională. Din punct de vedere structural, numele s-a fixat ca variantă ortografică arhaică a patronimicului derivat din Alexandru, rămânând un simbol cultural de prim rang asociat cu Unirea Principatelor și renașterea națională.
• Alexandru Ioan Cuza — Personalitate istorică marcantă, primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (între anii 1859 și 1866), fondator al statului român modern. Alegerea sa dublă ca domn la Iași și București a realizat Unirea de la 24 ianuarie 1859, domnia sa fiind definită printr-o serie de reforme radicale și fundamentale (secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, codul civil, învățământul primar obligatoriu și gratuit) care au pus bazele instituționale ale României moderne.
• antigrecesc — Care manifestă, promovează sau conține prejudecăți, ostilitate, aversiune ori ură îndreptată împotriva poporului grec, a culturii elene sau a statului elen; elenofob. În istoria Europei de Sud-Est și a Țărilor Române (în special în perioada fanariotă), termenul descrie mișcări sociale, măsuri boierești sau scrieri polemice orientate spre limitarea monopolului economic și politic al grecilor veniți din Constantinopol.
• antiunionist — Care se opune unirii unor state, provincii sau teritorii într-o singură entitate politică ori federală (în contextul istoriei românești, care s-a opus Unirii Principatelor din 1859); în politică internațională sau sindicală contemporană, care se opune integrării supranaționale (cum ar fi euroscepticismul) sau formării de sindicate muncitorești (anti-unionism în spațiul anglo-saxon). Ca substantiv, desemnează o persoană care militează activ sau teoretic împotriva unei uniuni.
• antiunionistă — Forma de feminin pentru termenul antiunionist; caracterizează o mișcare, o grupare, o gazetă ori o atitudine politică ce se opune fuziunii sau integrării statale ori sindicale (ex: tabăra antiunionistă din Moldova anului 1859). Ca substantiv, desemnează o femeie care militează activ sau teoretic împotriva unei uniuni politice, teritoriale ori economice.
• arhonda — Termen onorific și titlu de curtoazie utilizat în trecut în Imperiul Bizantin și ulterior în Principatele Române, desemnând un mare boier, un nobil de viță veche sau un înalt demnitar clerical ori laic. În contextul monahal actual (în special la Muntele Athos), cuvântul se folosește ca formulă de adresare respectuoasă pentru oaspeții de seamă sau pelerini, reflectând o demnitate structurală recunoscută de comunitate.
• Arsachie — Nume propriu de persoană (nume de familie sau prenume rar), de origine grecească (Arsakios), purtat istoric de personalități importante din spațiul românesc din secolul al XIX-lea, printre care se numără Apostol Arsache, medic, filantrop și om politic care a ocupat funcția de prim-ministru interimar al Principatelor Unite. Numele este strâns legat de ctitorii culturale, instituții de învățământ de prestigiu și acte de caritate din perioada modernizării statului român.
• aslam — Dobândă excesivă, camătă sau câștig ilicit realizat prin exploatarea financiară a unui împrumutat; termen de origine otomană folosit în trecut în Principatele Române pentru a desemna un profit abuziv obținut din speculă ori din nerespectarea înțelegerilor economice legale. În sens extins, reprezintă o taxă împovărătoare sau o datorie acumulatā abuziv din cauza penalităților uriașe.